Eu: discret.
Ea: atenta si rusinoasa.
Eu i-am cerut sa nu ne stie lumea.
Ea mereu se descalta la intrare „sa nu faca deranj” si pleca noaptea pe-ntuneric bezna „sa n-o afle oamenii”.
Eu: baiatul din capatul strazii.
Ea: fata cu papuci rosii.
(pe cand o iubeam imi parea ca nu vine destul de des)

Un batran italian traia singur la tara. Era primavara si vroia sa-si sape gradina de rosii, asa cum facea in fiecare an, dar era un lucru extrem de greu pentru ca terenul era uscat si tare. Singurul sau fiu, Vincent, care obisnuia sa-l ajute, era in inchisoare. Batranul i-a scris o scrisoare fiului sau si i-a descris situatia:

Cand prietena mea mi-a sugerat sa pun pe site poza mea in rochia ei rosie, m-am simtit ca si cum am fost invitata la bal si eu eram Cenusareasa. Viata este un lucru fragil, imprevizibil. Trebuie sa porti o rochie de bal chiar si la magazinul alimentar cateodata. Totusi, eu am nevoie de memento-uri. Rochia ei rosie este un memento vibrant. La fel si prietena mea.

Distributia este o rotita extrem de importanta in mecanismul complex al prezentei pe piata si a consumului unui produs. Iata ce au nascocit rusii:

Asa cum in urma cu vreo doua saptamani am ramas masca la aparitia … automatului cu lingouri de aur, am facut ochii mari si la ultima gaselnita a rusilor: In Moscova a fost inaugurat automatul de caviar. Intr-un moment in care Rusia este inca in curs de iesire dintr-o criza economica profunda, publicitatea despre dozatoare este de natura sa infurie pe multi. Rusii traditional sunt indragostiti de caviar, si „arunca” varietati rosii mai ieftine pe felii micute de paine cu unt, spaladu-le apoi cu sampanie spumanta sovietica (ori nu) la ocazii „speciale”. Cele mai scumpe sunt cele negre, iar ele sunt mult prea scumpe pentru majoritatea rusilor iar vanzarile anuale de icre negre sunt limitate la aproximativ noua tone in fiecare an.

Chiar daca nu ati fost in Marea Britanie, macar ati auzit sau citit despre micul-dejun traditional englezesc, ce este mai complet si mai satios decat o masa de pranz. Sunca, oua, carnati, rosii, paine prajita unsa cu unt si o cana de ceai tare. Ah, bucuria unui mic dejun traditional englezesc! Ei bine, nu-i chiar corect. Pentru ca acest mic dejun nu-i chiar …. englezesc … si nici macar traditional.