In anii ‘90, sub efectul jetlag-ului, ma trezeam dimineti la rand la ora 5 a.m. in diverse orase din SUA si coboram apoi ca o avalansa la receptie intreband cu usoara urma de disperare in glas, daca Spa center-ul s-a deschis sau daca este disponibil orice altceva ce m-ar fi ajutat sa-mi petrec “dupa-amiaza” interna. Singura alternativa propusa de un receptioner nedumerit era, de fiecare data, o plimbare in imprejurimile hotelului.