parinte

de I. Minulescu

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: – Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!

– Ai furat? întreabă popa
– Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa,
În grădină c-o muiere!

– Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

– Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu,
Nu pot s-o divulg Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!

… Era-naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…

– Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
– Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!

…..Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…

– Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,
Cea uşoară ca un fulg?
– Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!

……Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-o dată,
Ai simţit în vine foc!

– Măi Arvinte, ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
– Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!

O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

– Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibă-n pază!
– Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântu’
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care-ntreabă: – Ei, Prea Sfântul
de păcat te-a dezlegat?

– Încă nu! răspunse Arvinte,
foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!