Uneori sunt capabila de momente de genialitate. 😆 Stiu, modestia nu m-a dat afara din casa prea des, dar ce vreti, sunt leoaica si deci intotdeauna perfecta!

Asadar, ma gandeam ca ar trebui sa ingrop cate un lucru pretios in fiecare loc unde am fost fericita iar cand voi ajunge batrana, urata si depresiva sa ma intorc, sa dezgrop si sa rememorez totul … Nu-i asa ca-i faina ideea?!

Are o singura hiba: de-as putea fi sigura ca-mi voi aminti unde am ingropat minunile! 😀

Cum e sa-ti doresti sa ai un copil normal cand tu ai unul exceptional … Ceea ce urmeaza este povestea unui copil genial cu adevarat si care este incapabil sa se imbrace singur, sa stea singur, nu vrea sa traiasca ci vrea sa fie. Cum e sa ajungi olimpic la toate materiile, sa creezi origami si orase pe calculator dar sa nu poti da drumul la apa … O poveste trista si totusi incredibil de frumoasa.

V-ati jucat in copilarie cu globul pamantesc invartindu-l si punand degetul undeva pe suprafata lui pentru a-l opri? Noi faceam asta chiar la geografie iar profesoara fie ne povestea calatoriile ei in locurile respective sau ce citise despre acele locuri fie ne punea sa improvizam povesti in functie de ce invatasem despre locurile respective. Astazi am avut o revelatie! Am gasit ceva asemanator jocului cu globul: