Citind povestea de mai jos, scrisa de un talentat fotograf, mi-am amintit ca am auzit expresia pentru prima data in scoala primara, cand numele comandantului de detasament (de care eram mai toate pustoaicele indragostite) a aparut scris impreuna cu numele uneia dintre admiratoare (stiti voi … Mihai + Ina = Love), o colega de-a mea, indragostita iremediabil de el, rosie de furie, nu a putut sa spuna altceva decat: numele prostilor pe toate gardurile! si s-a sufocat in lacrimi inabusite cu ciuda. Insa de cate ori dupa, nu mi-am mai spus aceleasi vorbe vazand placute de inmatriculare cu numele soferului infipte in parbriz sau in luneta … sau scrijelite dureros in scoarta unor copaci … sau mazgalite in grafitti pe zidurile blocurilor … Totusi, parca niciuna din situatiile de mai sus nu si-a meritat mai mult vorbele astea decat personajul din povestea lui Dan Besliu: