Citind povestea de mai jos, scrisa de un talentat fotograf, mi-am amintit ca am auzit expresia pentru prima data in scoala primara, cand numele comandantului de detasament (de care eram mai toate pustoaicele indragostite) a aparut scris impreuna cu numele uneia dintre admiratoare (stiti voi … Mihai + Ina = Love), o colega de-a mea, indragostita iremediabil de el, rosie de furie, nu a putut sa spuna altceva decat: numele prostilor pe toate gardurile! si s-a sufocat in lacrimi inabusite cu ciuda. Insa de cate ori dupa, nu mi-am mai spus aceleasi vorbe vazand placute de inmatriculare cu numele soferului infipte in parbriz sau in luneta … sau scrijelite dureros in scoarta unor copaci … sau mazgalite in grafitti pe zidurile blocurilor … Totusi, parca niciuna din situatiile de mai sus nu si-a meritat mai mult vorbele astea decat personajul din povestea lui Dan Besliu:
„În 1995, în toamna, am facut una dintre alegerile care mi-au schimbat viata. În loc sa îmi cumpar o garsoniera la Pitesti, am investit toate resursele care le aveam ca sa ma însor cu ea. Venita direct din Coreea într-un lot de 2000 de surori, mi-a taiat respiratia înca de la prima întâlnire. Am fost atât de fericit cu ea, încât am petrecut împreuna opt ani din viata. O chema Daewoo Cielo. A fost cea care m-a însotit peste tot în timp ce încercam sa devin fotograf de presa. M-a dus la vânatoare de extraterestri, la mineriade, la eclipsa, la razboi în Iugoslavia, la inundatii, si oriunde mi-a mai trecut prin cap sa ajung. Dupa opt ani, iubirea noastra a murit pe autostrada când, furioasa ca ma tot uit dupa ispititoarele bunaciuni care aparusera între timp, a luat foc si s-a stins. La propriu. Un prieten a încercat sa o resusciteze, dar, dupa ce i-a pus o inima noua, s-a înfipt cu ea într-un magazin din mijlocul Bucurestiului. Se pare ca fata nu mai suporta concurenta de pe strada. Dar nu despre asta vreau sa va povestesc … „
Citeste restul povestii si vezi explicatia fotografiei AICI: