Brandul de mancare pentru catei Purina Dog Chow a cerut agentiei Publicis Bogota o campanie pentru print. Rezultatul – Stop treat your dog like a trashcan – aminteste cu umor ca cel mai fidel prieten al omului nu este in niciun caz un tomberon de gunoi in care sa deserti mancare de cartofi, carne de porc, resturi de bors de cartofi, mancare de fasole ori mazare si-as mai avea de insirat o groaza.

Tot vad asa zise iubitoare de catei ce-i folosesc drept tomberoane dar nu fac efortul sa invete ce mananca de fapt un caine. Cu 5 lei pe kilogram se pot lua de la macelarie niste oase de vita foarte bune ce ajung unui catel cam o saptamana.

Paul Thomas Mitchell aka Tommy Mitchel in calificari la America’s Got Talent. Voce, piesa (proprie!), poveste … curate, sincere, minunate.

Mai stiti reclama cu „Tu zi eirport!”? Ei, cam de ea mi-a amintit si „Uer iz di eirport?” numai ca nu-i nicio maimutica prin cadru.

Intrebarea de baza a acestui spot este: oare din ce sunt cu adevarat facuti barbatii cand sunt scosi din coordonatele lor zilnice si aruncati intr-un mare necunoscut? Ce fac? Cum se descurca? Pentru a afla raspunsul Heineken l-a aruncat in „lupta” … a se citi intr-un loc foarte … cool, unde cool are fix sensul de baza. Pentru ca „Legends aren’t born, they’re dropped”.

Strop de luna alba

Pentru ultima luna si ceva fotograful Yume Cyan a urmarit, surprins si capturat – folosind magica lunga expunere – licurici…

Am aflat o poveste despre un tanar care a facut un experiment: nu a vorbit timp de o saptamana. La incheierea experimentului spunea ca incapacitatea de a vorbi o resimtea ca pe o presiune asupra creierului. Lipsea ceva, nu se putea exprima, gandurile nu mai erau coerente, se incurcau.

Pentru a aduce Hamburg Philharmonic Orchestra si muzica clasica inapoi la viata a fost creat Acousticons: prima aplicatie pentru messenger care emotionalizeaza mesajele text cu muzica. O idee interesanta! Mai ales ca generatia tanara petrece ore multe pe zi pe nelipsitele smartphone-uri.

Asta-i tot ce vreau acum: o camera simpla, un singur bec in mijlocul tavanului atarnand in capatul unei tije lungi, genul pe care-l vezi in apartamentele ieftine ori in camerele de hotel despre care nimeni nu-si mai aminteste (ori nu vrea sa-si aminteasca) ca a locuit in ele. Noaptea lumina slaba, trista nu atinge niciodata colturile mai indepartate. Cade peste o camera plina de umbre. Si nici nu conteaza pentru ca nu lumina e importanta aici. Camera este curata si luminoasa in timpul zilei.

Acum aproape o suta de ani un necunoscut film-maker a pornit-o pe strazile din Göteborg si a inceput sa filmeze strazile suparand in acest proces cel putin un cetatean. Orasul, fondat in 1621 este al doilea ca marime din Suedia si chiar si-acum un secol populatia lui putea fi cu greu numita una de provinciali. „The Barber’s Shop in the Village”, primul film suedez – o drama – a fost lansat in 1897 iar pana in 1905 cele mai multe orase suedeze aveau propriul cinema.