Am aflat o poveste despre un tanar care a facut un experiment: nu a vorbit timp de o saptamana. La incheierea experimentului spunea ca incapacitatea de a vorbi o resimtea ca pe o presiune asupra creierului. Lipsea ceva, nu se putea exprima, gandurile nu mai erau coerente, se incurcau.
Cum e oare sa fie linste deplina, sa nu mai auzi nimic, doar o tacere apasatoare … Cum ne-ar fi? Ori daca n-am vorbi, n-am putea spune „te iubesc” persoanelor dragi, n-am putea sa ne exprimam gandurile asa cum vin … Sau daca ar fi intuneric …
Subiectul scurt metrajului de mai jos are o astfel de poveste: un nevazator si o domnita surda.