Vine o vreme cand trebuie sa taci ca sa lasi loc spunerilor tale sa se auda. Si, asa cum cum spun cuvintele Parintelui Arsenie Boca: cea mai lunga cale e de la urechi la inima. Sa aveti zi de odihna a inimii! (Cristina Lazar)

De auzit stim cum … suna vocea 🙂 Dar v-ati intrebat de unde vine vocea asta a lui si atitudinea? In timp ce ascultati piesa asta minunata – mai are multe altele, dar azi am ales “I hope I don’t fall in love with you” – analizati desenul 😀

Noaptea tarziu. Suna telefonul. Sotia ridica receptorul:
– Scumpo, sunt eu. Vin acasa. Nu am intarziat prea mult, nu?
– Nu, scumpule.
– Dar pot sa vin cu 7-8 prieteni?
– Desigur, scumpule.
– Mai stam, mai vorbim …
– Da, scumpule; va pregatesc rapid niste sandwichuri, o gustare, ceva …
Barbatul pastreaza tacerea cateva secunde, apoi spune:
– Ma scuzati, cred ca am gresit numarul.

S-au intalnit intr-o dupa-amiaza, pe ulita unui sat, preotul din partea locului si un taran din parohia sa. Cum l-a vazut, parintele l-a intrebat:
– Ieri dimineata am intalnit doi sateni ce se certau dintr-o pricina oarecare si am reusit in cele din urma sa ii impac. Am vazut ca tu ai trecut pe langa ei fara sa-ti pese si ti-ai continuat linistit drumul. Cum este posibil asa ceva? Crezi ca ai facut bine?

Stiu eu pe cineva care pentru niste clatite cu lamai ar spune orice 🙂 Pentru clatite voi ati fi capabili de orice? Sau, daca nu clatite, pentru ce alt desert ati spune orice?