S-au intalnit intr-o dupa-amiaza, pe ulita unui sat, preotul din partea locului si un taran din parohia sa. Cum l-a vazut, parintele l-a intrebat:
– Ieri dimineata am intalnit doi sateni ce se certau dintr-o pricina oarecare si am reusit in cele din urma sa ii impac. Am vazut ca tu ai trecut pe langa ei fara sa-ti pese si ti-ai continuat linistit drumul. Cum este posibil asa ceva? Crezi ca ai facut bine?
– Parinte, i-a raspuns omul, eu nu prea cred ca este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic si daca vrea sa ma mantuiasca ma va mantui, iar daca nu vrea sa ma mantuiasca, atunci asa va fi, indiferent de ce-as face eu.
– Vai, fiule, cum poti sa vorbesti asa?! i-a raspuns cu blandete preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa in spinare?
– Pai, cum de unde, parinte? De la camp. Muncesc acolo de azi de dimineata. La cat m-am straduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa-mi dea o recolta buna.
– Nu crezi ca este la fel, fiule, si cu viata si cu pacatele tale? De ce te duci sa muncesti la camp? Daca Dumnezeu vrea sa ai o recolta buna, o sa le gasesti de-a gata pe toate, daca nu vrea, de ce te mai ostenesti? Ti se pare firesc?
– Nu, parinte! Daca nu muncesc, cum as putea sa am de-ale gurii?
– Asa este, fiule, daca muncesti cu drag, Dumnezeu iti ajuta si obtii o recolta buna. E, tot asa, daca traiesti fara pacat, purtandu-ti si tie de grija, dar si celor din jurul tau, atunci Dumnezeu se indura si, chiar daca ai mai gresit in viata, iti iarta pacatul, iar la Judecata vei fi mantuit. Asa cum buruienile napadesc o gradina neingrijita, tot astfel pacatele pun stapanire pe sufletul omului rau. Dupa cum vei cauta tu ca aceia din jurul tau sa aiba liniste si bucurie, sa aiba credinta si speranta in mantuire, tot astfel va cauta si Dumnezeu ca si tu sa ai parte de toate acestea.
Sa nu mai faci niciodata ca ieri! Daca poti sa ajuti pe cineva, chiar si cu un sfat sau cu o vorba buna, fa-o numaidecat, fiindca trebuie sa fim atenti la tot ce intalnim in viata, caci lumea toata este gradina de care noi toti trebuie sa avem grija.
„Numai cine isi iubeste aproapele, Il iubeste pe Dumnezeu.”
Glazen oog
- Edit
Exceptional! Asta explica de ce eu sunt ateu! 😀
o piatra
- Edit
of,
cum ride el de foile din calendarul ilustrat al crestinului…
– adevarul e ca astfel de pilde ii seaca si pe cei ce cred (de parca le-ar submina si inteligenta, si iubirea de Dumnezeu) si ii intareste pe atei in demonstratiile lipsei lor de credinta.
– dar eu stiu prea bine ca Lucia e pus din inima povestioara, si mai ales
– ca exista „atei convinsi”, dar mai credinciosi in esenta decit multi crestini cu numele.
ca peste tot: si aici exista fatarnicie, jumatati de masura, limbaj de lemn.
– asa cum si in afara Bisericii exista credinta curata, prin misterioase cai ale inimii.
o piatra
- Edit
glazen oog:
multe, multe fotografii denota un mistic.
o piatra
- Edit
si, desigur, nu ma refer la cele cu biserici si cruci neaparat.
marea, albina, floarea, piatra..
(iti explic asa, ca Marei :))
Glazen oog
- Edit
@ o piatra
Totul poate fi privit/explicat d.p.d.v. mistic. Iata explicatia mea.
Pe la inceputul verii am primit cateva perechi de ochelari de soare trendy sa-mi aleg. Doua dintre perechi aveau lentile colorate. O pereche avea lentile portocalii cealalta rosietice. Le-am probat de curiozitate pe fiecare aproximativ o ora. La inceput totul pare oranj/rosietic. Dupa o vreme creierul incearca sa corecteze culorile „on the fly” apeland baza de date din memorie astfel incat frunzele sa fie verzi, cerul albastru etc. Reuseste intr-o buna masura dar nu 100%. Ramane o senzatie de discomfort care se datoreaza si faptului ca nu reuseste sa corecteze complet dar si faptului ca lumea inconjuratoare continua sa arate ciudat. Cam asa e si cu cei dependenti de drogul poporului. Ei vad totul printr-un filtru mistic. Ei pot explica orice privind lumea in felul asta. Chiar si existenta unui bec, al unui dinozaur de plush sau al unui sul de hartie igienica. Daca ateul preseaza cu intrebari discutia se termina de regula cu „asa e vrerea Celui De Sus”! Moment la care creierul ateului refuza sa mai fie abuzat si intra in „stand by” ca masura de autoprotectie. Adica ateul adoarme. Dar cu un efort urias de vointa ateul poate sa-si forteze creierul sa nu intre in „stand by”. Rezultatul: o mega-migrena! Creierul are si el personalitate si chestiunile ilogice ii provoaca durere. O parte din aceste dureri el le transfera constientului pe principiul: „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”. Adica daca tu ma torturezi cu absurditati si eu te chinuiesc.
Gata…. trebuie sa ma opresc… sa iau Nurofen…. LOOOOOOOOOOOOOOL!
o piatra
- Edit
vezi, daca-ti folosesti creierul…
incearca, mai bine, cu inima 🙂
Glazen oog
- Edit
Glumesti! Cum sa gandesc cu pompa de sange?! 😀
o piatra
- Edit
exact asa cum iti umfli cu pompa – barca pneumatica, puf-puf, si dup-aia pleci pe mare!
🙂
Lucia Reich
- Edit
Povestea ar putea fi una normala daca nu ar fi legatura cu misticul … Poate nu-i cea mai buna „reclama” pentru biserica; nici nu mi-am propus asta. Este un taram atat de necunoscut pentru mine si multi dintre cei ce-l populeaza – din convingere – m-au convins sa nu ma apropii de el prin modul lor de-a se purta, de a vorbi, de a fi. Deci nu intram pe panta asta …
Dar – asa cum a intuit foarte bine Pietricica – am ales povestea pentru poveste …
o piatra
- Edit
🙂
io atit as avea de spus:
http://stii-si-tu.blogspot.com/2011/07/apelam-tot-mai-mult-la-dumnezeu-apelam.html
doar ca n-o spun io..
ci un om extrem, dar extrem de iubit
🙂
si culmea e ca habar n-are.
nu stiu de ce,
in ultima vreme mereu mi se intimpla asta…