Stiu ca daca ai un animal de companie sansele ca acesta sa moara inaintea ta sunt mari. Stiu ca pierderea este parte a procesului in alegerea deliberata de a-ti deschide inima spre cineva. Stiu toate acestea si stiu ca asta se intampla dar nu ma-ntrebati daca asta face vreo cat de mica diferenta.

Pentru a aduce Hamburg Philharmonic Orchestra si muzica clasica inapoi la viata a fost creat Acousticons: prima aplicatie pentru messenger care emotionalizeaza mesajele text cu muzica. O idee interesanta! Mai ales ca generatia tanara petrece ore multe pe zi pe nelipsitele smartphone-uri.

Despre copyright, cu umor. O parodie Disney ce incearca sa explice legea copyright-ului si intelesul lui „fair use”.

Profesorul Eric Faden de la Bucknell University ne ofera aceasta plina de umor, informativa recapitulare a principiilor dreptului de autor folsind cuvintele celor mai indragite personaje Disney.

In fiecare an se estimeaza ca 500 de miliarde – 1 trilion de pungi de plastic sunt consumate in lumea intreaga. Asta inseamna peste un milion de pungi folosite pe minut.

Poveste cu o stewardesa

10.000 de metri. Bing-bang, bing-bang – iata sunetul pe care-l astept. Viata mea se rezuma la asteptarea unui sunet idiot. Imi petrec viata la 10.000 de metri si trebuie sa inghit toate prostiile pasagerilor. Obligatia mea profesionala este ca sa accept totul, cu zambetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plans non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsa ca au adormit imediat dupa aterizare si, in urmatoarele doua zile, nu se vor trezi decat ca sa manance.

Cifrele sunt seci: 2 milioane de tone de mancare perfect comestibila sunt irosite in fiecare an adica intre 30 si 50% din tot ce inseamna mancare produsa pe glob. Doar in Marea Britanie se arunca un sfert din toata mancarea cumparata: asta insemnand (sa cuantificam in) 1,6 milioane de mere – cam 25 de bucati de caciula – si 2,6 milioane de felii de paine.

Nu mai sarim de pe pod in rau pentru ca ne stricam iPhone-ul. Nu ne mai aventuram in escapade nude in mare pentru ca (nu-i asa?) nu ne putem lua mobilul cu noi. Aventurile nu mai sunt reale daca nu sunt pe Instagram. Tehnologia a condamnat spontaneitatea aventurii si ne ajuta sa o distrugem de fiecare data cand Google-im, check-in-uim si hashtag-uim.

Asta-i tot ce vreau acum: o camera simpla, un singur bec in mijlocul tavanului atarnand in capatul unei tije lungi, genul pe care-l vezi in apartamentele ieftine ori in camerele de hotel despre care nimeni nu-si mai aminteste (ori nu vrea sa-si aminteasca) ca a locuit in ele. Noaptea lumina slaba, trista nu atinge niciodata colturile mai indepartate. Cade peste o camera plina de umbre. Si nici nu conteaza pentru ca nu lumina e importanta aici. Camera este curata si luminoasa in timpul zilei.

Vulpile arctice fura circa 40 de oua de snow goose sau gasca albastra – o specie de gaste ce traieste in America de Nord – pe zi pentru a-si hrani proprii pui.

Acum aproape o suta de ani un necunoscut film-maker a pornit-o pe strazile din Göteborg si a inceput sa filmeze strazile suparand in acest proces cel putin un cetatean. Orasul, fondat in 1621 este al doilea ca marime din Suedia si chiar si-acum un secol populatia lui putea fi cu greu numita una de provinciali. „The Barber’s Shop in the Village”, primul film suedez – o drama – a fost lansat in 1897 iar pana in 1905 cele mai multe orase suedeze aveau propriul cinema.