TES, in strada
Unii poate ne inteleg, altii poate ne sustin … Ceea ce tine de noi, vom face. In speranta ca cineva va lua atitudine, vom ramane uniti intr-un gand. Suntem actori si din pacate, nu putem face mai multe pentru teatrul nostru dar de abandonat, nu-l vom abandona. Luni, la ora 18:00 vom sustine in strada, in fata cladirii avariate spectacolul „Mazl Tov And Justice For All”. E asta un semnal de alarma pentru autoritati? Pentru opinia publica?
Arborele vietii
Am revazut de curand un film plin de subtilitati si mistere, poate unul dintre cele mai emotionante produse ale cinematografiei americane din ultimii ani: „The tree of life”. A fost si la noi la „Anonimul” in 2011, a castigat si Palm D’or-ul in acelasi an. A fost catalogat drept o simfonie de film, un neconventional care exploreaza, mediteaza si vorbeste despre viaţa, moarte, resemnare, intelegere, creatie si, mai presus de toate, despre sensul vietii, influenta trecutului in prezent, reconcilierea cu destinul si cu Dumnezeu. O metafora lunga, o stare, intrebari nesfarsite si marele raspuns de la final …
Stapanul culorilor
Stapanul culorilor – (photo credit: © Danix Dannike)
Stapanul culorilor
Stapanul culorilor – (photo credit: © Danix Dannike)
Fata cu papuci rosii
Eu: discret.
Ea: atenta si rusinoasa.
Eu i-am cerut sa nu ne stie lumea.
Ea mereu se descalta la intrare „sa nu faca deranj” si pleca noaptea pe-ntuneric bezna „sa n-o afle oamenii”.
Eu: baiatul din capatul strazii.
Ea: fata cu papuci rosii.
(pe cand o iubeam imi parea ca nu vine destul de des)
Cumparati un pic de primavara
Omul care aduce primavara la metrou la Iancului.
In seara asta, pe la ora 21.30, m-am oprit sa iau si eu primavara. Am intrebat cat costa, i-am facut semn cu mana, nimic. Avea ochii inchisi, nu auzea. L-am miscat putin si s-a trezit.
„Aaa … scuze! Am atipit. N-am dormit de o saptamana, de frig.”
„Aveti unde sa stati?”
„Am, dar am iesit de nevoie.”
„De unde luati ghioceii?”
„Eu nu mint, tataie. Ii iau de la Cosbuc. Am nevoie de bani de medicamente, dar de cand stau aici parca mai rau m-am imbolnavit.”
Prima data l-am vazut acolo acum o saptamana, cand, din cauza vicolului, am inceput sa merg din nou cu metroul. Si chiar ma gandeam … ia uite, mah, vinde ghiocei pe vremea asta, ce tare! De atunci, l-am vazut in fiecare seara, dar, spre rusinea mea, m-am oprit abia acum. Primavara, promit ca n-o sa mai trec niciodata pe langa tine. – text si fotografie Alexandra Tanasescu
Stapanul culorilor
Stapanul culorilor – (photo credit: © Danix Dannike)
){kind=link}
Opriti planeta!
Intotdeauna ma amuz de cat de nelinistita a devenit toata lumea. Nimeni nu mai vrea sa astepte. De fapt, toata aceasta problema a inceput cu aparitia conceptului de „fast food”. Am devenit extaziati de posibilitatea de a primi un meniu intreg in mai putin de 20 de minute sau cat ar fi durat de obicei intr-un restaurant. Acum cand vietile celor mai multi oameni au devenit o lista interminabila de lucruri de facut, fiecare vanzator a intrat si el in hora, si Doamne-fereste!, nimic nu trebuie sa se intample in mai mult de 30 de secunde.
Imagine
N-ati auzit niciodata un cover dupa „Imagine” al lui John Lennon precum este acesta, cantat de Alana Karsch, cred ca pot paria si castiga
Ursul, cartita, tot una!
Ieri a fost Ziua Ursului. Noi cu ursul, americanii cu haioasa cartita. Nu m-am edificat pana la urma cat de repede va veni primavara dar imi place ca avem lucruri comune: vizuina, vazutul umbrei, blanosi amandoi