Astazi se incheie Gaudeamus 2018, cel mai mare targ de carte al anului. A fost mai bun decat precedentul? S-au lansat mai multe viitoare succese de piata? Va fi vreuna dintre ele premiata cu un premiu international? Si mai ales, cati dintre scriitorii lansati sunt independenti?
„CU PRILEJUL GAUDEMUS
Prietena Mădălina mi-a scris și trimis poză de la Gaudeamus, că „ce mult m-aș fi bucurat să te văd și pe tine aici!”
– Și eu m-aș fi bucurat, dragă Mădă, dar nu am putut! Pentru reprezentarea la standul autorilor independenți trebuia să plătesc o taxă de 59 Euro și un comision de 80% din prEțul cărții!! La un preț de raft de 45 lei, mi-ar fi revenit 9 lei.
Mădălina a amuțit o vreme, apoi a revenit cu o emoticoană tristă că îi pare rău.
Cu siguranță foarte puțini sunt cei care nu știu comisionul cerut pentru a fi prezent într-o librărie de anvergură. Și asta după ce reușești prin pile să ajungi sus, să discuți cu directorul de achiziții. Că dacă te duci tu așa, autor de pe stradă și bați cioc! cioc! la ușă, nu prea ești băgat în seamă.
Da, ați ghicit: 80%!! 45% comision și diferența rabatul! Rabat care se adaugă, în cazul meu, după ce am bătut palma pe comision, stabilind chiar prețul cărții de raft. Doar că ghinion, când tocmai încărcasem sutele de cărți în mașină, conform înțelegerii și făcusem factura, ce să vezi? Primim mesaj de la domnul director că e greșită factura.
– Posibil să o fi greșit, cum anume și ce să trecem? întrebăm ca niște persoane nefamiliarizate cu facturarea în domeniul publicistic, editorial etc.
– Ați greșit procentul! Nu este 45%, este 81%.
– 81% ???? De undeeee?? Că ne înțelesesem pe 45!!
– Diferența o reprezintă rabatul, dar asta nu e treaba voastră că și așa v-am făcut destule concesii!!!
Acesta a fost răspunsul domnului director de achiziții al unei organizații ce are ca obiect de activitate și promovarea culturii.
Concesiile făcute s-au referit la faptul că am căzut de acord să prezentăm cartea în 8 puncte din țară și online, ca și când prezentam ceva ce nu avea legătură cu obiectul lor de activitate!! Acestea le numeau concesii!!
Cu 600 de cărți încărcate în mașină, cu o campanie trâmbițată despre prima mea carte, ce aș fi putut să fac? Să dau înapoi? În mod firesc, pentru oricine ar fi fost semn de neseriozitate din partea mea. Așa că am scăzut eu din prețul cărții, adică din cât aveam să primesc înapoi per bucată.
Să vă mai spun mod de abordare în timpul negocierii?
– Păi și voi cât ați băgat în carte???v (n.a. se referea la costurile mele ca autor independent ca re a suportat toate consturile de publicare a cărții).
– Ce importanță are pentru dvs? Ne prestați niște servicii care presupun o deschidere pentru mine ca autor, deci ne faceți o ofertă în funcție de serviciile prestate de firma pe care o reprezentați nu în funcție de investiția mea!
Șocul a fost mare pentru mine, dar nu enorm pentru că fusesem avertizată de un amic agent literar referitor la abordarea multor entități din domeniu:
– Să nu crezi că lucrurile se întâmplă cum vezi în filmele americane, tu trimiți manuscrisul și ei îți răspund!! Trebuie să trimiți o grămadă de informații (de pe conturile tale de media) în care să arăți ce avantaj reprezintă pentru ei publicarea unei cărți a ta!! Aici nimeni nu investește în tinerele talente, să nu-ți închipui asta!! Majoritatea editurilor cunoscute au atitudinea unor impexuri pe care le interesează doar câștigul și atât!! Să aibă profit cât mai mare!
Așa am ajuns să merg pe drumul meu. Am parcurs singură demersul abordării editurilor, cu excepția Herg Benet, niciuna, dar niciuna nu a binevoit să dea un răspuns nici în ziua de azi! Cine nu știe, de atunci au trecu 1 an și 5 luni. Nu ne interesează cartea, nu e bună, ceva….. Ni-mic!! Pe de altă parte, cunoșteam sistemul și mentalitatea generală prin prisma meseriei pe care o avusesem și am înțeles exact la ce s-a referit amicul.
Ce a urmat după momentul facturării? Am ajuns cu cartea în toate punctele din țară agreate, doar că ce să vezi, nu a existat decât un raport de vânzări, deși conform contractului era obligație lunară, la fel și plata în consecință. Mai mult, cartea putea fi cumpărată chiar din mult mai multe puncte de desfacere decât cele negociate și nu doar ale aceste entități. Fără niciun fel de accept al autorului, adică al meu! Niciun fel!
La trei luni de la încheierea contractului, ne rugam de reprezentanții cu care ținusem legătura să ne comunice informări, să știm și noi situația vânzărilor și ce bani avem de primit. Tot domnul director de achiziții s-a scuzat că nu a răspuns unor email-uri că ”a fost plecat din oraș.” Email-ul, dacă nu știați, se ține într-un sertar și dacă ai plecat din locul în care e, ghinion, nu mai ai acces la el!!! Așa i-am și răspuns!
Am reușit să obțin rapoartele de vânzări și banii după o notificare de dare în judecată. Am fost contactată chiar de doi dintre asociați. Atitudini civilizate, regrete, cred sincere. În email-ul unuia dintre ei chiar mi-a spus că scopul lor este să promoveze cultura, cititul, că ei susțin tinerele talente, oamenii ca mine aflați la început de drum!! I-am răspuns și eu la fel de civilizat: din păcate unii angajați sunt departe de principiile pe care ați intemeiat această afacere, par un fel de mercenari! Cât despre susținerea tinerelor talente, sincer nu știu în ce constă! Cu siguranță nu în procentul de 81% pe care îl adăugați!
Toată povestea asta mi-a venit în minte azi, când am văzut mesajul prietenei. În România nu ai șansă de unul singur în niciun domeniu, cu atât mai puțin în unul cultural unde jupuirea e filozofie antreprenorială. Norocul meu este că am avut meseria pe care am avut-o, în care m-am și călit și-n care am putut să văd și mersul sistemului. Cum îmi place să spun, am făcut armata, târâș pe coate, deci știu la ce să mă aștept și lupt pentru ce vreau, nu dau înapoi!
Dar cei care pur și simplu au un talent și vor să răzbească, ei ce șansă au?? Dacă nu au un părinte, rudă, cineva care să le asigure spatele, își vor da o grămadă de ani din viață ca măcar să afle lumea de ei, fie și la un colț de stradă!
Greu este peste tot în lume și mai ales la început! Oriunde întâi trebuie să dovedești ce poți și apoi vin rezultatele! Ăsta e mersul natural al lucrurilor indiferent de sistem! Dar în alte sisteme, șansele de a-ți găsi locul după valoare sunt mari, ăsta e mersul lucrurilor. Că nu trebuie neapărat să fii strălucit, dar să poți duce o viață decentă făcând ce îți place. Și mă refer aici mai ales la artiști. Sistemul și mentalitatea noastre îți pun perna pe față fără să-ți dea nicio șansă. Trebuie doar să ai nervi de oțel ca să lupți pentru existență și nu să-ți împlinești darul ce-l ai.
Personal nu mi-a plăcut nicicând să fiu un soldat în rând și să execut ordine, să fac ceva pentru că ”așa trebuie”. Este motivul pentru care după terminarea facultății am ales destul de repede antreprenoriatul. Indiferent de și cu ce mă ocup, sunt sigură că aș alege să fiu liber profesionist. Asta e structura mea. Și asta ar trebui să fie șansa oricui: să își aleagă locul potrivit în societate și profesie, să o facă după cum și cât îl reprezintă, nu pe bază de compromisuri împovărătoare făcute pentru supravețuire!” – Maria Mazilu
