Minuni de la Veronica

Minuni de la Veronica

„Una dintre cele mai frumoase întâmplări de săptămâna asta.

Terminasem de mâncat o pizza, aici în cartier, la băieții de la Ciccio, pe care îi laudă toți vecinii și acum am înțeles de ce. Treceam cu Lola pe-acolo și mi s-a aprins becul poftei. Enfin. Deci terminasem de mâncat, în micul dar simpaticul loc, plăteam și mă pregăteam să plec. Din spate îl aud pe băiatul pe care în ultimele luni l-am tot văzut prin zonă vânzând flori. Îmi dați mie ce a mai rămas?, mă întreabă sperând să spun da.

Ia felia, își pune sos de roșii și se așază pe scăunelul de-afară. Îmi iau la revedere și dau să plec. Mă întorc, căutând-o pe Lola, pe care o văd primind, cred că pe furiș, o bucată mare din felia aia. Pe de o parte mă supăr și îi spun că Lola nu are voie să mănânce sos de roșii.

Doamnă, zice, se uita așa frumos la mine că nu am putut să nu îi dau.

Pe de altă parte, totuși, m-am emoționat în fața scenei de o simplitate dureroasă. Un copil împarte o felie de pizza cu un câine.

Așa că dacă vedeți prin zona Universitate – Rosetti – Armenească un băiat cam de vârsta liceului purtând cu el un coș mare cu flori, nu-l ocoliți, nu-l ignorați, cumpărați un buchet și gândiți-vă că odată, deși îi era foame, i-a dat jumătate din mâncarea lui și unui câine.” – Veronica Soare

Comentati?