Albastru, culoarea pasiunii (pentru unii)

Bowerbird (nu are un corespondent in limba romana pentru ca aceasta pasare nu se gaseste decat in Lumea Noua – adica Americile, Australia si Noua Guinee -) pentru a-si cuceri aleasa ii construieste drept cuib o structura complicata si extrem de colorata.

Masculul bowerbird (hai sa-i spunem pasarea-gradinar) este un arhitect uimitor ce-si pastreaza ascunse abilitatile pentru a le folosi in slujba unui singur scop: sa-si atraga perechea. El construieste un elaborat si viu colorat cuib pentru a impresiona „fetele”, si cred ca ar putea sa-i invete vreo cateva lucruri si pe baietii nostri despre cum se decoreaza o casa.

Monede, cuie, frunze, scoici, semnite, flori, insecte vii, toate-s utile si sunt folosite pentru a tese cuibul. Fiecare cuib este o capodopera arhitecturala intinsa pe 5-6 metri si are tot ce-i trebuie, inclusiv acoperis si stalpi de sustinere.

Albastrul este o culoarea foarte importanta in procesul de constructie, este culoarea pasiunii pentru ei, iar domnii folosesc orice e albastru: fructe de padure, flori, capace de sticle, orice e albastru si ar atrage o posibila pereche. Studiile au dovedit ca fetele sunt atrase de cuiburile cu cel mai mare numar de decoratiuni albastre. Pentru ca albastrul nu este prea raspandit in mediul natural, a gasi, procura si apara decoratiunile albastre face din detinator un exemplar mai bun si mai puternic decat ceilalti. Competitia insa e dura si construirea unui cuib frumos nu garanteaza gasirea perechii asa ca baietii trec la un dans elaborat cu miscari, fluturari de aripi si vocalize ca parte a ritualului de cucerire, executat de patru ori pentru ca domnitele sa obtina placerea.

Folosind camere video, cercetatorii au determinat trei etape ale curtii pe care o fac baietii acestia fetelor ce le-au furat inima: in prima, fetele viziteaza cuiburile cand baietii nu-s acasa. In aceasta etapa cei cu adaposturile asimetrice ori prost construite, ori cu decoratiunile albastre aranjate alandala sunt descalificati, talentul artistic fiind asociat cu o buna energie.

In faza a doua, fetele se intorc la cuiburile ce le-au taiat respiratia, iar de data asta sunt si artistii prezenti. Acum vine randul dansului ce trebuie sa decurga fara cusur pentru ca e un indicator al calitatilor masculului. Daca ornamentele albastre pot fi usor si adesea furate, talentul de dansator nu poate fi pacalit.

Dupa a doua tura de observare fetele pleaca sa-si construiasca propriile cuiburi. Se mai intorc doar pentru candidatii promitatori si pentru a-i supune pe finalisti la o ultima proba. Acordul este dat printr-un gangurit usor iar imperecherea are loc doar pentru cateva secunde si o noua generatie de arhitecti se va naste curand.

La fel ca si la oameni gusturile femeilor pentru barbati se imbunatatesc odata cu varsta. Cercetatorii au observat ca tinerele, fara experienta imperecherii ulterioare, ori cu una singura la activ sunt speriate de partea cu dansul, plecand precipitate, aproape fugind si neavand, desigur, vreme sa evalueze masculul. Par sa-i aleaga doar pentru ornamentele albastre iar prima etapa este si sfarssitul povestii pentru ele.

Daruirea pentru construirea cuiburilor lor este uimitoare. Demonstratiile lor extravagante sunt in parte un rezultat al faptului ca fetele – fiind mame singure – nu prea au nevoie de baieti decat pentru acele cateva secunde iar ei trebuie sa compenseze cumva: in afectarea cu care danseaza, in colorarea afisata; masculii isi dedica intreaga existenta adunarii de comori si amenajarii lor pentru a-si cuceri perechea.

Asa o pasiune ne-ar placea si noua (si nu ma refer la cea pentru decoratiuni interioare)!