Cunoaște-ți drepturile – Educă-te

„Spitale de Pediatrie. București.

am retrăit cu Elena propriile (multe, din păcate) experiențe din spitalele de pediatrie din București. și mă îngrozesc când mă gândesc că există situații mai grave în țară.

avem medici foarte buni, avem și asistente foarte bune, dar avem condiții mizerabile și atitudine sfidătoare din partea multor asistente, infirmiere, persoane care se ocupă de curățenie.

am, din păcate, multe întâmplări nefericite în amintire din perioadele de internare (așa cum am și întâmplări fericite).

printre ultimele? și nu din cele mai grave. o fetiță de 9 ani care suferise cu o zi înainte o intervenție chirurgicală iese din salon încercând să facă primii pași nesiguri pe holul proaspăt spălat. din capăt, femeia de serviciu țipă ascuțit: măi, fato, intră ‘napoi că am spălat și faci urme!!! câțiva bebeluși încep să plângă prin saloane. fetița împietrește câteva secunde, apoi se zăpăcește, spune absurd: mulțumesc, și dispare tremurând în salon. la întoarcerea mamei de la toaletă îi povestesc incidentul. mama decide: lu’ asta nu i-am dat nimic încă, de-aia. fetița tocmai învață că amabilitatea și compasiunea sunt pe bani. noi, adulții, știm asta deja. de pe la 9 ani.

nu se schimbă nimic dacă nu ceri demn să iti fie respectate drepturile. cunoaște-ți drepturile. educă-te.” – Dorina Chiriac

Pana si in spital ar trebui sa fie bune maniere.
Plange o fetita non stop, mai mult se smiorcaie; doar cand doarme e mai liniste, insa nici macar o data in 16 ore de cand sunt aici nu am auzit-o pe mama ei sa-i spuna sa taca, macar pentru restul de copii din salon. O incurajeaza, smiorcaindu-se impreuna cu ea. Se smiorcaie strident si vorbeste tot timpul tare de nu am putut atipi nici 10 min.

Un baietel e lasat sa loveasca cu piciorul in toate paturile; le ia la rand si dupa ce rabda mă-sa, asa, vreo 2, 3 ore, vine cu replica: „te omor, nebunule!te arunc pe geam!” Dami sopteste consternat: hai, ca nu esti o mamă rea.”

Cele care se numesc asistente se striga una pe alta pe hol, in timpul noptii, ca pe câmp, ca atunci cand munceau țaranii la scosul cepei si isi vorbeau tare, ca eu stiu. 🙂

Urina in toaleta o trag eu in urma altora… Imi vine sa vars.
Cea care cheama la masă vine de pe unde vine de prin spital si apuca fara manusa feliile de paine si merele ca sa le imparta copiilor… felii de paine tinute pe o tava neacoperita, tava pe masuta cu rotile, masuta pe hol, ore in sir.

Vizitatorii vin si vorbesc tare de parca nu ar mai fi vreo alte 12 persoane in salon. Imi e sila sa ating si clantele si imi vine sa urlu la cateva mame sa vorbeasca mai incet. Stiu ca de bine de rau bine ca vin ele cu copiii, tați… nu ai sa vezi dar putina educatie nu ar strica.

Ne spun asistentele sa bagam gecile, hainele undeva …ca vine domnul doctor si sa fie ordine dar nu sunt dulapuri decat cateva cu incaperi ffff mici. Eu intreb: unde? Una imi raspunde: uitati, in afara salonului este garderoba. Eu plec cu gecile, puloverele, incaltamintea in brate. Acolo, o nursiera imi spune: doamna, duceti-le inapoi, ca daca se fura nu e vina mea. :))

Vreau sa dorm. Cica la stiri anunta ca se penetreaza greu spitalul ca e foarte igienizat. Au intrat pana acum 3 „comercianti” cu „ham colanti, ham table dă scris, chiloti dă femei” – Elena Cristina Cojocaru
(fotografia este dintr-un spital de adulti – Spitalul CFR din Craiova – si apartine medlive.hotnews.ro)