„Eram mic şi mă durea un dinte. Fiind la bunici am apelat la metoda clasică – legat aţa de clanţa de la poartă. După juma’ de oră am realizat că de fapt trebuia să stau în stradă. M-am mutat pe trotuar şi strigam la bunicul. Bunicul, surd. Noroc cu unu’ cu bicicleta care s-a interpus în viteză intre clanţă si maxilar.
Vagi cunoştinţe despe Zâna Măseluţă aveam şi cum era seară am zis să nu-l pun sub pernă şi să rătăcesc o dorinţă. L-am plantat în paharul cu proteza bunicului. Aveam informaţii că el trebuie să mi-l arunce pe casă.
Dimineaţă, glonte să-l trezesc pe bunicu; el, un gentleman: să nu vorbească cu gura pungă, ia să-şi plaseze dantura şi hop un dinte în plus. A evaluat dantura să vadă de unde a căzut; ieşeau la socoteală. Ţipă din toţi rărunchii:
– Caterinooo, vino să vezi! Proteza mi-a fătat un dinte!
Tot bunica a fost Zâna Măseluţă.” – Catalin Simion