Un om de zapada

Atatea suflete schimonosite in jurul nostru … De ce sa faci rau doar pentru ca poti? Dar daca nu vrei, nu stii sau pur si simplu nu poti sa faci bine de ce nu faci altceva, sau macar sa nu faci rau? E asa de complicat sa nu faci rau? Si un om de zapada? Pe bune?

„Acum câțiva ani am construit în fața blocului un om de zăpadă; mare, foarte mare. Stăteam la Tineretului, într-o zonă retrasă, aveam în fața blocului o grădină. Acolo l-am făcut. Eram tare încântată, zgribulisem ceva stând afară, dar meritase. Toată seara l-am privit de pe geam. A doua zi, dimineață, tăcere. În grădina din fața blocului nu mai era nimic. Pentru câteva secunde m-am gândit că poate chiar nu făcusem niciun om de zăpadă. Apoi mi-am șters ochii cârpiți de somn, crezând că poate nu-l văd eu, dar el e acolo, n-are cum să nu fie acolo. Nu mai era. Cineva sărise gardul și intrase în grădină ca să zdrobeasă omul meu de zăpadă, mai înalt decât mine, și-l făcuse una cu pământul. M-a mâhnit foarte tare întâmplarea pentru că nu am înțeles gestul. Multă vreme, grădina a fost amintirea acelei dimineți.

Acum câteva seri, când a început să ningă, am făcut iar un om de zăpadă în fața blocului. Unul mic, pe o mașină. A doua zi, de dimineață, era acolo, ninsoarea îi acoperise inima pe care i-am pus-o. Am scos-o la vedere. A rămas acolo o vreme, iar eu m-am bucurat de el de câte ori defilam prin fața blocului. Aseară, când m-am întors acasă, nu l-am mai văzut de la distanță. Mașina nu era curățată de zăpadă, dar el nu mai era acolo. Cineva, în măreția lui sufletească, l-a strivit. Eșarfa pe care i-o pusesem la gât încă era pe bulgărele de zăpadă. Inima, pe jos, alături. Mă uitam la micul meu om alb, acum murdar, în bucățile de pe jos și iar nu am înțeles gestul. Și scriu rândurile astea ca să scap de sentimentul ăla și nu înțeleg. Mă mâhnește că înot zilnic și pe lângă astfel de oameni, care fac un rău doar pentru că pot să îl facă. Naivă cum sunt și cum insist să mă cultiv, încă mai cred că e posibilă o lume în care oamenii vor face doar bine… pur și simplu pentru că pot să îl facă.” – Veronica Soare (foto Nancy Rose)

Comentati?