Iarna

„Copiii de pe strada mea au obrajii roșii ca-n picturile lui Bruegel Purisanu’. S-au adunat in curtea unuia si se căznesc să facă un om de zăpada, se bulgăresc și chiue de bucurie. Fericire e in ochii lor.

Noi, oamenii mari si proști înjurăm printre dinti zapada pentru că trebuie sa stăm adusi de spate si să dăm la lopata: aleea până la poartă, locul din fata casei si locul din fata casei vecinului de +90 de ani. Apoi va incepe lupta cu locurile de parcare în oras. Ți-e frică să lași masina intr-un loc deszăpezit, fiindca cineva a dat acolo la lopată si Sfantul Duh al Lopeții l-a investit cu împroprietărirea până în primavară.

Iarna aia frumoasă e doar in ochii copiilor și în veselia lor, la munte, în parcuri și în picturi. Altfel, a inceput deja „Iarna Vrajbei Noastre”.” – Candice Prohanca-Dragota

să vă treacă de ceaţă via pixdaus

„Am așteptat ninsoarea asta ca pe un om drag. Cu bucurie și nerăbdare. M-am luat la întrecere cu băiatul: cine e mai nerăbdător să vadă primii fulgi. Și i-am văzut. Eu pe geam, de la birou, el când ieșea de la grădiniță. Am simțit bucuria lui sinceră ca și când eu i-aş fi ținut mâna mică în palma mea. El mi-a zis, senin, că a fost șmecher și a tras cu ochiul la fulgii jucăuși încă din clasă. 🙂

Spre seară, în povestea mea, ninsoarea a continuat să cadă, grăbită parcă să ascundă sub ea tot griul și împietrirea pe care numai noi, oamenii mari, le știm. A adus cu ea fericire pură, cum numai prima zăpadă o poate aduce, în fiecare an. E zăpada pe care băiatul a așteptat-o de Crăciun și Anul Nou, cu nasul lipit de geam. Mă rog, eram doi, dar fiecare își imagina povestea lui, cu fulgii magici, doar ai lui 🙂

Înainte de culcare, îmbrăcat în pijamalele lui cu pătrățele, cu un ton solemn, m-a convins că magia apare exact atunci când nu te aștepți. Trebuie doar sa crezi. 🙂 Îmi arată pe geam zăpada din curtea ninsă si spune: „uite, în grădină e ziuă”. Iar eu cred. Pentru că prima zăpadă viscolită peste oraș aduce cu ea, întotdeauna, nu-i așa, magie pură. E bucuria simplă a unui copil de 4 ani care la 10 seara te face să recunoști, fără urmă de îndoială, că afară e ziuă.” – Diana Vogel

Comentati?