„A lovi un copil înseamnă a-i dărâma tot universul. Momentul în care ființa pe care o iubești de când ai deschis ochii îți face rău în mod voluntar e cel în care se surpă toată încrederea pe care o acumulezi în tine și în ceea ce se numește dragoste necondiționată. A lovi un copil înseamnă umilință și distrugerea unei lumi în care se simțea în siguranță și în care avea încredere. A lovi un copil înseamnă a-l face să se îndoiască de ceea ce credea bun: el însuși și părinții lui, singurele elemente la care conștiința și sufletul lui se pot raporta.
A umili prin cuvinte sau comparații lipsite de logică un copil înseamnă a-l condamna la nesiguranță, la neîncredere, la limitare. A-i reproșa copilului netreușitele sau frustrările tale înseamnă a multila un suflet nevinovat ce va crește cu sentimentul vinovăției că s-a născut. A arunca unui copil cuvinte la nervi, invocând ”binele și șansele” pe care le-ai fi avut dacă el nu s-ar fi născut înseamnă a ucide cu bună știință inocența și copilăria. A invoca ”sacrificiile” pe care consideri că le-ai făcut pentru el înseamnă a-i da certitudinea ca existența lui e inutilă și nedorită.
Iar după toate astea să nu te mire că acel copil nu doar că nu te va respecta sau iubi niciodată, dar va încerca să te facă să suferi, chiar dacă involuntar, instinctiv, prin fiecare act al său. Îți va confirma într-un fel că ceea ce ai urmărit prin ”educația” pe carwe i-ai dat-o s-a înfăptuit: o ființă mutilată psihic și afectiv incapabilă de acceptare sau de iubire de sine.
Gândiți-vă la asta înainte de a aplica ”corecțiile” tradiționale.” – Vadvirág Violeta