Sunt oameni care nu pot scrie, canta, gandi, visa decat intr-un anume loc, sau au locuri favorite: pe o anume banca in parc, sub un anume copac in gradina, la mare acompaniati de freamatul valurilor, la munte cu fosnetul brazilor. Inspiratia are nevoie de intimitate, de locuri cunoscute, de amintiri care sa ajute gandurile sa se adune. Voi unde va gasiti pe voi insiva? Unde va adunati cele mai frumoase amintiri?
„Balconia song
Rar am ascultat în ultima vreme un cântec plin de atâtea sfârșituri și începuturi. Cântecul ăsta are exact forma balconului meu. Locul în care am gândit, am creat, am visat, am fotografiat, am scris, în care s-a întâmplat să îmi ningă pe tastatură sau să fiu orbit de lumină. În ultima vreme, muzica pe care o ascultam lasă loc unor zgomote tot mai puternice. În fața lui și în spatele meu se construiește. Încet, încet, orizontul va dispărea. Deja au început să dispară din păsări. Într-o dimineață nu am mai văzut un copac. Multe din frunze s-au dus și ele. Două hornuri de case, gone. Unii dintre cei pe care-i vedeam aproape, gone. Azi dimineață deja locul unor amintiri fusese luat de muncitori cu cască de protecție. Încet, încet. apusurile și răsăriturile vor fi tot mai puține. Încet, încet, voi vedea tot mai aproape. Încet, încet, forma balconului meu se va strânge în ea, până va deveni o inimă.” – Liviu Balint