Satisfactii

„Cea mai frumoasă urare, pentru noul an şcolar, pe care am primit-o aseară:
„Am aflat zilele trecute că mâine începe noul an școlar. Mi-am adus aminte de prima parabolă pe care ați desenat-o pe tablă prin clasa a X-a, dacă nu mă înșel. Ne-ați întrebat atunci cu ce credem că seamănă, iar imaginația sau, mai degrabă, cunoștințele noastre nu ne-au ajutat. Ei bine, eu sper ca atunci când veți desena următoarea parabolă, să vi se spună că seamănă cu un șarpe boa ce tocmai a înghițit un elefant. Vă doresc un nou an școlar frumos și mulți elevi minunați pe care să ni-i prezentați în scrierile și fotografiile dumneavoastră.”

O scuz pe Zeinep pentru că s-a-nşelat cu parabola pe care o desenasem într-a noua, atunci învăţând funcţia de gradul al II-lea. Şi o scuz pentru că e umanistă. Este o fostă elevă, din generaţia trecută, căreia i-am fost dirigintă; actualmente e studentă la litere, iar un an a studiat în Germania, cu o bursă Erasmus.

Anul trecut, m-a făcut să zâmbesc când m-a asemănat cu Mitchievici Angelo pe care-l stimează mult ca profesor, spunându-mi, totodată, c-ar fi trebuit să fiu la universitate. Acum nu ştiu la ce catedră mă vede ea: de litere sau de matematică?:)
Glumesc, desigur. E adevărat însă că îmbin, deseori, matematica cu literatura, la oră. Iar în clasa a XII-a, când deja ei se măriseră, am putut să le vorbesc despre multe lucruri, dorind să rămână cu ceva, dincolo de matematica pe care ştiam c-o vor uita. Simţeam că vor fi lucruri pe care şi le vor aminti mai târziu. Şi-am avut confirmări şi de la alţi foşti elevi, dar şi de la ea.

Mai jos, un mesaj de la Zeinep, de anul trecut:
„Bună seara, doamna dirigintă! Vă deranjez doar pentru a vă spune că abia acum am înţeles de ce îl iubeaţi pe Nichita. M-am îndrăgostit iremediabil de el. Încep să regret că nu am dat ascultare la timp celor spuse de dumneavoastră, însă cred că nu-i târziu niciodata să te îndrepţi, să te autoeduci. Iar faptul că mi-aţi fost dascăl nu este, cu siguranţă, o întâmplare. Vă mulţumesc (ştiu că este târziu) că v-am întâlnit! O Captain! My Captain!”

Astfel de rânduri, de la actuali sau foşti elevi, rămân printre puţinele satisfacţii adevărate din învăţământ. Ele ne-ncarcă şi ne dau puterea, an de an, de a merge mai departe.” – Ioana-Steluţa Manea

Comentati?