„Lanul de grau si florile de camp, macii rosii si cicoarea albastra ma insoteau cei cativa kilometri pe care ii parcurgeam, de la 10 la 14 ani, zilnic, pana la scoala. Niciodata nu mi s-a parut greu. Niciodata nu am spus ca sunt obosita si nu merg. Din contra, nici nu as fi conceput sa intarzii, dar sa lipsesc o zi! Teme multe si grele, mai ales la matematica. Ore intregi de munca fiindca eram ambitioasa pe vremea aceea. Si concurenta era una pozitiva, nu insuflata de parinti, ci o competitie colegiala constructiva, fiecare venind cu informatii complementare manualelor.
La liceu, primii doi ani au fost cumpliti. Nu-mi gaseam locul in clasa cu profil de matematica-fizica, nu eram eu. Cand am intrat (dupa treapta) la filologie, citeam pana imi cadea capul pe carte incercand sa recuperez orele pierdute incercand zadarnic sa inteleg mecanica, studiul materialelor, fizica si chimia anorganica. Pana intr-o noapte cand, poregatindu-ma pentru faza nationala a olimpiadei de romana, la cateva minute dupa ce m-am culcat (cred ca era 2 – 3 dimineata), am simtit ceva umed si cald pe perna. Am aprins becul si mi-am dat seama ca imi curgea sange din nas ca dintr-un robinet. Eram ametita. M-am dus la baie, am luat dusul cu apa rece si mi l-am trecut peste fata timp de vreo 10 minute. Tremuram. Am ajuns din nou in camera mea si am adormit. Cum a doua zi eram bine, nu am spus nimanui, sa nu se ingrijoreze sau sa imi interzica sa mai stau noaptea. Faza s-a mai repetat si in timpul facultatii, dar eram deja obisnuita. Vorbind o data cu un medic, mi-a zis ca am avut noroc. Ca puteam fi moarta. Moarta de la invatat? Nu. Moarta de la efort si de la stres.
Fetita din Buzau care a murit zilele trecute mi-a amintit de asta. Am vazut multe discutii, pe multe pagini, iar unele comentarii mi s-au parut de-a dreptul cretine. A studia e o optiune. Nu scoala a omorat-o. Anevrismul cerebral poate fi si congenital si nu se poate depista. De altfel, cauzele aparitiei lui sunt inca neclare, desi face victime in randul tuturor categoriilor de varsta. Ca exista factori care favorizeaza aparitia lui, e drept. Dar a condamna scoala sau cantitatea de materie pentru acest fapt e dovada de ignoranta. Mai lipseste, cum spunea o persoana intr-un comentariu, sa le spunem copiilor sa nu mai invete ca sunt in pericol de moarte.” – Szivárvány Csepp
(foto: telegraph.co.uk)