Cand spun Japonia spun sushi, samurai, haiku, gheisa, hiroshima, nagasaki, ciresi infloriti, Asimo. Dar am gasit un fragment din Andrei Plesu ce va poate spune mult mai mult despre ce inseamna aceasta tara fascinanta, iar dupa randurile Domniei Sale, un film (compus din multe fotografii) ce incearca sa cuprinda in 7 minute tot ce e mai reprezentativ in Japonia. (sursa foto: backpackers.com)
„Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndatã ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fãrã scop, terorizat, totusi, de ideea cã scopul poate oricînd sã aparã, ca un imperativ categoric. Atractia maximã o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japonezã. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urmã, m-am aruncat în necunoscut.
În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie istericã, ca un balaur multicefal. Odatã pornit, mecanismul functiona – ca progresul însusi – dupã legi fatale. Într-o clipitã, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si luminã. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscãri de revolutie si rotatie.
Nu doar closetul rãspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încãperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odãii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amãrîte, filtrate de incontrolabile perdele de apã. Am simtit, împietrit, cã mã îndrept spre un final imprevizibil. Mi se pãrea cã de acest closet, de electronicul sãu delir, depinde, brusc, soarta omenirii.
Cã pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Cã, poate, fãrã sã vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai purã (si sordidã) variantã materialist-dialecticã: o stîngace apãsare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toatã hãrmãlaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sã nu stîrnesc vreo recidivã, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor.”
Cercușoare
- Edit
Da, soarele răsare peste lume dintr-o țară care fascinează mereu! 🙂
Chiar dacă sushi nu se numără printre preferințele mele culinare (de gustibus…), un reportaj despre un concept culinar din Japonia, pur și simplu, m-a lăsat cu gura căscată 😛 http://www.chonday.com/Videos/cojeyjapa2
Lucia Reich
- Edit
Oh, şi pe mine m-a lăsat în aceeaşi … poziţie 🙂 Incredibil! Organizare, curăţenie, timp, servire ireproşabilă. Minunat! Zău dacă nu prefer roboţii lor, decât oamenii noştri. Deşi interacţiunea umană se reduce la zero nu se poate sa nu te fascineze rigurozitatea, disciplina şi (până la urmă) educaţia lor.
Mulţumesc pentru link. Am să-l folosesc într-o postare viitoare.