Portret

Portretul facut de Brad Florescu Simonei este din timpul Turneului de la Madrid, dar este perfect valabil oricand. Ieri Simona s-a calificat in prima ei finala de turneu de mare slem. O va intalni pe tenismena manechina icnitoare. O sa-mi fie cumplit de greu s-o aud pe Sharapova nascand pe tot parcursul finalei dar sper ca Simona sa se concentreze si sa-i gaseasca punctul slab. Bafta, Simona!

Si-acum portretul lui Bradut:

Ieri și azi m-am uitat – în reluare – la câteva meciuri ale Simonei Halep. Am și eu câteva observații tardive, de diletant într-ale tenisului, sport pe care nu l-am mai practicat din liceu, și de fan recent al Simonei.
1. Pare că joacă singură. Adversara e întotdeauna înăuntrul ei, nu dincolo de fileu.
2. Are o precizie extraordinară a loviturilor de pe fundul terenului.
3. Se spune că, dacă ar fi avut cu 10 centimetri mai mult, era deja numărul 1 mondial. Eu cred că dacă ar fi crescut mai mult în trup creștea mai puțin în psihic. De jucătoare de 1.80 nu duce lipsă tenisul.
4. Uită-te la fața ei când lovește mingea; zici că vrea s-o trimită direct în Rai.
5. Când va avea mâinile la fel de bune ca mintea și picioarele n-o s-o bată nimeni.
6. Când adversara practică un joc strălucitor, cu lovituri spectaculoase, Simona câștigă în trei seturi.
7. Am văzut-o pe mama Simonei, doamna Tania Halep, într-un cadru al transmisiunii finalei de la Doha. Ce ochi de oțel! Bucățică ruptă.
8. Poate fi bătută, nu și învinsă. Chiar dacă-i dai 12-0 tot te temi că găsește o minge pe undeva și revine în joc.
9. E așa cum trebuie să fie o femeie: fragilă și înțeleaptă.
10. E un copchil de 22 de ani de la care putem învăța multe.
Vâșt-haț, Simona!

Comentati?