Ora 5:37. Bucuresti. Aeroport. Am ajuns cam repede. Cine se gandea ca o sa ajung chiar cu 2 ore inainte de zbor? Desi, la ora asta, traficul e foarte lejer. Dar chiar sa faci doar 14 minute de acasa pana la aeroport … Am bilet electronic si inca nu am facut check in-ul. Am timp … Iata ca tocmai ce s-a deschis, si este (decat) doar un nene in fata mea (sa ii zicem Barbosul). E de bine.
„Un bilet mai in fata si la geam se poate?” intreaba Barbosul.
„Va dau la iesirea de urgenta.”
In sinea mea ma gandesc ca nu am avut noroc.
„NUUUUU, sub nici o forma nu acolo!”
„Va dau pe randul 13 atunci.”
„Bun 13.”
Foarte bun 13 zic eu, pentru ca biletul de la iesirea de urgenta va fi al meu. (Pe alta linie aeriana am platit 19 usd ca sa cumpar biletul acolo). Barbosul vorbeste la telefon:
„Gogugtza (imi cer scuze dar chiar nu am retinut numele) hai repede ca s-a deschis. E un grup mare si trebuie sa vina toti …”
Bine ca sunt al doilea. Ajung in fata, domnisoara de la casa zambeste, cer locul de la iesirea de urgenta (si nu 13), ea zambeste din nou si imi tipareste biletul.
„Fu baiatu’ aici! Aici fu baiatu’! Ca daca nu era baiatu’, nu …”
Vocea ce ma agaseaza prin tonalitate este a … Gogutzei! Domnisoara de la casa nu terminase cu mine si Gogutza era deja in fata ei. In spatele meu … coada de intepenesti. Ma gandesc ca „baiatu’ fu! corect! dar fu! acu’ nu ii”. Bucuros ca am terminat si ca nu sunt in pozitia celor din spate (nu de alta dar m-as fi enervat rau, desi in mod sigur nu as fi comentat. Ca doar … fu!) ma indrept catre controlul de securitate. Am de pierdut cam doua ore. Ma infig in telefon si citesc mailurile. Pana cand … PANA CAND!
„Sa traiti excelenta. Va salut domnule ministru!” e o vedeta de televiziune (Antena3, RTV, Realitatea pe acolo) care il saluta pe ministrul X (o fi fost ministru secretar de stat ca eu nu il cunosc). E insotit de inca un domn, prezentabil de altfel si le face cunostinta:
„Domnul ministru X”
„Domnul ministru Y”
si toti se aseaza. Probabil ca in doua zile vedeta va spune pe post ca stie „din surse” ca va creste nejustificat pretul la CCCVV – Creionul Chimic Cu Varful Violet, desi avem creioane chimice excelente si aici in Romania. Si apoi va incepe o dezbatere despre efectele daunatoare ale creionului chimic.
Buuun, avem VIP on board. Si cand colo ce sa vezi: apare (pentru ca sa mentinem firul povestirii, sa ii zicem:) Gogu Lache. Costum tocit, pantofi murdari, ochelari, BASCA!!! si spune tare, sa il auda tot Otopeniul (si nu ma refer doar la aeroport):
„Aici e. Hai mai repede!”
Un tanar in spatele lui (genul am invatat de am murit la scoala, macar acum sa dovedesc ceva) cara doua serviete si se grabeste sa scoata biletele pentru Gogu Lache. In acest moment apare (tot pentru firul povestirii) Gigu Lache. Acelasi costum, aceeasi pantofi, aceeasi BASCA!!! In mana are o „sacosa verde de la Mega” si in ea se vede un laptop HP si un dosar. Dahhh!! Inca 2 minute si apare (nu am gasit alta rima) Gigi Lache (e buna rima, e buna). Vorba unui prieten, deci ce se intampla? Toti au insigne cu stema Romaniei, unii chiar si insemne de partid (fosti si actuali) si ma loveste: este luni dimineata si e avionul de “Bruxeles” (a se citi cum am scris). Dahhh, sunt europarlamentarii (Lache) Romaniei si se duc la munca. Ma fac mai comod, ma afund cu ochii in telefon dar cu urechile sunt palnie:
„Ce zi ba de meciul de aseara?”
„Ha, ha (in genul Basescu) si-a mancat-o Rapiduletzul!”
„Tare ba Danciu asta, cat o mai juca?”
„Auzi, dar tu la ce hotel mai stai?”
„Decontu’ pe luna trecuta s-a platit?”
„Haide ba nu mai dau astia drumul la poarta?”
Hahaiala e in toi si grupul s-a largit. Acum sunt cam 6 Lache, fiecare insotit de aghiotantul aferent (bineinteles carand genti), mai putin cel cu „sacosa de la Mega”. E genial. Desi mai sunt cel putin 45 de minute pana la plecare, toti se aseaza la coada in fata portii:
„Sa prindem loc in fata. Sa intram primii!” razboinicii (luminii!!!) lu’ tata …
Apare Gogutza si se duce direct in fata spunand
„Aici e de Bruxeles (a se citi exact cum am scris)?”
„Aici!”
Si il vede pe domnul dela TV
„Aaaaa, ce placere, Wah mazd dtu?” (imi pare rau dar germana imi este total straina) spune ea cu aceeasi voce de o tonalitate de neconfundat. Se saluta ministrul X cu Gogutza, ministrul Y cu Gogutza, Gogutza cu vedeta TV. Fu … tare. (imi pare rau, dar nu m-am putut abtine).
Se da drumul. Si nu la mancare, asa cum ai crede judecand dupa imbulzeala creata, ci doar la imbarcare. Normal, cei cu bilete scumpe in fata. Sau nu! Normal toti Lache(ii) se imbulzesc.
„Moniicaaa? Frumoasaaa? Monicaaa? Frumoasaaa?” e bineinteles Gogutza (o tonalitate mai sus si o trezea pe Diana mea de acasa). Monica o aude si apare. Nu e deloc frumoasa. Dar e purtatoarea de geanta a Gogutzei.
Ministrul X are pasaport albastru (diplomatic, nu?!)
„Uite baaaaa, asta trebuia sa ne aducem si noi si intram in fata”.
Ma imbarc printre cei din urma, dar cand sa ajung sa intru, la business class, problema. O doamna corporatista in fata mea:
„Aveti acest loc?”
„De fapt nu, dar eram acolo langa domnul ministru (X), si nu imi place sa stau la geam. Va deranjeaza? As vrea sa stau langa vedeta TV.” Pe doamna corporatista se pare ca o deranjeaza.
‘Ministru Z ma numesc” o fi fost de la partidul competitor cu partidul ministrului X.
Pe doamna corporatista nu o mai deranjeaza, si se aseaza la geam langa domnul ministru X.
In avion hahaila continua. Se vorbeste tare si peste scaune. Se etaleaza genti si pixuri scumpe. Se scot laptopurile (e drept doar purtatorii de genti), se fac legi, se munceste. Se pun maini tovarasesti pe umeri, se scutura umerii de matreata … Zborul lin, drept, fara probleme, (bravo Tarom!) se da de mancare, se strange mancarea.
Se aterizeaza! Capitanul il cam zgaltie (pe avion) si aterizam cam intr-o rana. O fi fost rapidist si era suparat. SE APLAUDA!!! Gogutza striga din toate puterile „Bravo Tarom!” (acum sigur a trezit-o pe Diana). Aplauzele se intetesc. Ministru Y, langa mine, aplauda si el oarecum jenat si fortat. Incepe o noua sapatama europarlamentara!
Bine Lache!!!
Atat.
de Catalin Matei