Nu, nu s-au aliniat planetele, nu s-a intamplat nimic notabil. Niste oameni mari, fiecare cu propria-i poveste, cu pasiuni si preocupari diverse, irelevante pentru invitatia de mai jos:
„Reiau azi, după aproape 4 luni, seria ”PoVeștilor bune”, cu ediția nr 7. Care se spune că e un număr magic. Asta va fi și tema, impulsionată de discuțiile pe baza imaginii de mai jos. Mai există magicieni? Mai există magie? Sunteți liberi să intrați la mine-n casă și să-mi zugrăviți peretele cu povești pe tema asta, până spre miez de noapte.” (Liviu Balint)
„Magia existăăă, dar eu cred că oamenii nu pot trăi de la început cu certitudinea asta. Ar fi periculos pentru sufletul lor, căci nu s-ar mai sinchisi să umble după ea. Magia e tocmai incertul nesperat dintre da şi nu. Amuzantă teorie a magiei, care, atunci când e în toane observabile, pulsează în realitate ca vântul printre frunze, iar atunci când se simte nebăgată în seamă explodează în singurul loc pe care omul nu îl poate ignora: inima.” (Ioana Olarasu)
”Mai există magie”, la care fiecare adaugă orice semn de punctuație consideră. Reamintesc că în magie nu sunt reguli, poți urca aici, de ori de câte ori, și iepuri, și porumbei și tot ce vrei … Vă aștept în continuare, să văd ce mai scoateți din mânecă …(Liviu Balint)
N-am sa copiez aici tot ce s-a scris si s-a postat acolo, magia nu poate fi intru totul dezvaluita, insa pot sa va spun ca ea exista! Trebuie doar sa deschideti ochii maaari, sa fiti atenti si mereu pregatiti 🙂
Harmony’s magic still lingers in the air,
with the excitement kingdoms can bring.
What mystical crafting will you share,
creating songs of dreams for all to sing.
Prințul și magicianul
A fost odată un prinț tânăr care credea în toate lucrurile în afară de trei. Nu credea în prințese, nu credea în insule, nu credea în Dumnezeu. Împăratul, tatăl său, îi spusese că aceste lucruri nu există. Și cum nu erau nici prințese, nici insule și nici vreun semn al existenței lui Dumnezeu în împărăția tatălui său, tânărul prinț îi dădu crezare.
Dar într-o zi, prințul fugi din palat și ajunse în împărăția vecină. Aici, spre uimirea sa, văzu insule în largul coastelor și pe aceste insule niște făpturi stranii și tulburătoare cărora nu îndrăzni să le dea un nume. În timp ce căuta o barcă pe mal, un barbat în haine de seară se apropie de el.
– Insulele de acolo sunt adevărate? întrebă tânărul prinț.
– Bineînțeles că sunt adevărate, răspunse bărbatul în haine de seară.
– Și făpturile acelea stranii și tulburătoare?
– Sunt toate prințese adevărate și autentice.
– Atunci trebuie să existe și Dumnezeu! strigă prințul.
– Eu sunt Dumnezeu, răspunse omul în haine de seară înclinându-se ușor.
Tânărul prinț se întoarse acasă cât putu mai repede.
– Iată-te înapoi deci, îi zise împăratul.
– Am văzut insule, am văzut prințese, l-am văzut pe Dumnezeu, îi răspunse prințul cu reproș în glas.
Impăratul rămase impasibil.
– Nu există nici insule adevărate, nici prințese adevărate și nici Dumnezeu adevărat nu există.
– Dar am văzut cu ochii mei!
– Ia spune-mi cum era îmbrăcat Dumnezeu.
– Dumnezeu era în haine de seară.
– Avea mânecile hainei suflecate?
Prințul își aduse aminte că așa erau. Împăratul zâmbi:
– Era un costum de magician. Ai fost păcălit.Auzind acestea, prințul plecă din nou în împărăția vecină și se duse pe același mal unde îi ieși din nou în cale omul în haine de seară.
– Împăratul, tatăl meu, mi-a spus cine ești, zise prințul indignat. Data trecută m-ai păcălit, dar nu se va mai întâmpla. Acum știu că insulele nu sunt reale și nici prințesele nu sunt reale pentru că tu nu ești decât un magician.
Omul în ținută de seară zâmbi.
– Nu eu te păcălesc, băiete. În împărăția tatălui tău există multe insule și multe prințese, dar tatăl tău te ține sub vraja lui și nu le poți vedea.
Prințul se întoarse acasă gânditor. Când îl văzu pe împărat se uită drept în ochii lui.
– Tată, e adevărat că nu ești împărat, ci doar un magician?
Împăratul zâmbi și își suflecă mânecile.
– Da, fiule, sunt magician.
– Atunci bărbatul de pe mal era Dumnezeu.
– Bărbatul de pe mal era doar un alt magician.
– Trebuie să cunosc adevărul adevărat, adevărul de dincolo de magie.
– Nu există adevăr dincolo de magie, răspunse împăratul.
Prințul fu cuprins de tristețe și zise:
– Am să mă omor.
Prin farmecele sale, împăratul chemă moartea să vină. Moartea apăru în ușă și îi făcu semn prințului să vină cu ea. Prințul se înfioră.
Își aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale și de prințesele ireale, ireale dar frumoase.
– Prea bine, zise. Voi putea îndura totul.
– Vezi fiule, zise împăratul, acum ești și tu un magician.(John Fowles – Magicianul)