Ce urmeaza sa va spun acum este chestie SF pentru Bucurestiul nostru aglomerat tot timpul, „transpirat” vara sau care are ascensoare vechi de 40 de ani. La prima vedere aceste trei situatii n-au nicio legatura intre ele, insa dupa ce veti citi cele cateva randuri veti intelege si mai bine ca suntem un oras uitat de lume, nu o capitala europeana. Vorbim in continuare despre tehnologii care la noi abia daca apar in cateva locuri din capitala, iar peste mari si tari si-au trait deja perioada de glorie inca de la sfarsitul anilor ’80 inceputul anilo ’90. Vai de noi si de ifosele noastre!
Butoanele placebo sunt butoanele care de fapt nu fac nimic dar ii dau utilizatorului iluzia controlului.
Aparitia semafoarelor controlate computerizat a transformat trecerile de pietoni „controlate la cerere” prin butonul de pe stalp in niste chestii desuete. La sfarsitul anilor ’80, multe (insa nu toate) butoane din New York au fost dezactivate; cu toate astea oamenii le apasa oricum, fie din ignoranta, fie din obisnuinta, fie pur si simplu in speranta ca cel pe care-l apasa ei poate va functiona.
Multe cladiri mari de birouri ventilate prin sisteme HVAC (niste adevarate uzine montate pe terasa cladirilor, care antreneaza aerul, il trec prin sistemul de racire ori incalzire, functie de anotimp) au termostate fictive pentru a le da ocupantilor birourilor iluzia controlului. Unii merg chiar mai departe instaland generatoare de zgomot care sa mimeze bazaitul ventilatoarelor dupa ce sistemul HVAC este oprit.
La fel se intampla cu butoanele de inchidere a ascensoarelor. Cele mai multe dintre lifturile construite sau instalate in SUA la inceputul anilor ’90 nu au butoane de inchidere functionale, daca nu ai o cheie speciala. Oamenii le apasa oricum pentru ca faptul ca in cele din urma usa se inchida le intareste convingerea ca butonul functioneaza.