Telefonul
„Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă…
Iubirile ascunse-n scoici
Acestea sunt cele mai grele: vara, la mare, in plin sezon. Despartirile astea le duci greu. Am patit odata. Era mai frumoasa ca marea. Era frumoasa tare. A vrut neaparat sa impartim totul echitabil. Mai am si acum scoica aia mica si superba. Nu se aude nimic cand o pui la ureche dar imi aminteste de ea. Ea a ramas cu Marea Neagra, tarmul de la Sulina pana la Vama Veche si o parte din litoralul bulgaresc. Zilele trecute cand m-a vazut intamplator, eu m-am emotionat. Mi-a incurcat numele -Elian – dar si-a amintit foarte exact ca imi plac poeziile. … si scoicile
– „Si scoicile” am adaugat. „Marile … Marile nu-mi plac” i-am zis.
Intr-un cliseu desuet, mi-a scris iubirea numele pe nisipul de la mare. Si mi l-a scris gresit. – Emilian Eli Pintea
Povesti de vara
E vara si minunate halucinante povesti de dragoste pe Facebook nu mai sunt. Nu se citesc. Vara povestile de dragoste umbla sarace, desculte si nebagate in seama. Nu stralucesc. Au slapi de cauciuc. Daca incerci sa le asculti le auzi ca pe niste sunete de sarutari printre lipaituri de slapi. Asta pe asfalt. Pe nisip sunt mute. Nisipul inabusa slapi, valurile acopera saruturi …
Povestile de dragoste, vara, sunt doar niste povesti de vara care incap intr-o scoica. Ele devin cu adevarat povesti de dragoste toamna tarziu, cand incep ploile, si o fata duce o scioca la ureche sa asculte, pentru ca ii este tare dor.