Provin dintr-o familie saraca. Nu ma laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit. Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre parintii mei care, seara de seara, timp de treizeci de ani, cat am locuit cu ei, faceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodata nu le ajungeau banii.

Un barbat punea flori la mormintul mult iubitei sale mame decedate, cand remarca un alt barbat in genunchi la un mormant. Barbatul parea ca se roaga cu o intensitate profunda repetand:
– De ce a trebuit sa mori? De ce a trebuit sa mori? De ce a trebuit sa mori?
Primul barbat se apropie de el si ii spune:
– Domnule, nu vreau sa ma amestec in suferinta dumneavoastra, dar nu am vazut niciodata atata durere. Pe cine jeliti? Un copil? Un parinte?
Indureratul isi aduna gandurile pentru o clipa, apoi raspunse:
– Primul sot al nevestei mele…