Dupa ce ca vorbim prost romana o mai si hartuim si o transformam in romgleza. Si n-o facem pentru ca nu avem corespondent in romana, ci pur si simplu din snobism.

Nu-mi ies din minte scurte secvente precum fotbalistul nostru plecat pentru putin timp din tara, care la intoarcere „capatase” un accent de parca se nascuse acolo si aici era doar in trecere sau intrebarea aia de toata jena: „cum se spune in romaneste” rostita in romana de un roman. Nu-mi doresc nici sa ajungem precum ungurii care inainte de ’89 vindeau carti scrise de Vernes Gyula, pe numele lui de fata 😀 Jules Vernes, si nici sa zicem multumesc pentru ca punctele de suspensie sunt inca in romana …