Un om de stiinta aflat intre durerea perpetua si facilitatile stiintei este impins spre limitele nevoii de salvare a speciei. Abandonind incertitudinea morala incearca sa fie primul care creeaza viata fara reproducere.

Un amic, medic specialist, spunea ca pacientii suferinzi de Alzheimer isi pierd mai intai amintirile frumoase. Cele urate sunt ultimele ce se duc. Stiinta nu poate explica asta dar inima o poate face chiar foarte bine: vremurile bune, indiferent cat de bune, nu ne formeaza la fel de bine si de complet ca atunci cand ne e greu. Chiar si dupa ce toate amintirile frumoase dispar din mintea unui bolnav de Alzheimer, inima (emotiile lui) incearca sa-l modeleze in ceva mai mult.

That’s the spirit! Sa-ti danseze sufletul in tine si sa se vada si pe-afara. Vi se intampla sa va treziti dansand in public? Hai, ca-i fain! Iata exemplificare:

And yet the books will be there on the shelves, separate beings, That appeared once, still wet As shining chestnuts…

Inventarea eReaderului a adus odata cu raspandirea lui foarte larga sfarsitul erei hartiei folosite pentru ziare, reviste si (speram ca nu) pentru carti. Paper Age de Ken Ottmann este o poveste despre moartea printului.

Ceea ce vedeti in fotografia de mai jos este chiar gheata neagra. Conform Enciclopediei Canadiene:

Cele mai multe iceberguri sunt de culoare alba cu exceptia celor aflate de-a lungul stancilor care tind sa para a fi albastre. Altele insa – putine – pot fi verzi, maro sau chiar negre, ori combinatii de aceste culori. Aceste iceberguri de regula sunt cele ce se dau peste cap, expunandu-si gheata bazala ce a stat cea mai lunga perioada scufundata, ori care au aparut de sub nivelul apei. Culorile diferite vin din diferenta de densitate, continutul de bule de aer si de impuritati. De exemplu, gheata neagra provine din densitatea ridicata si lipsa bulelor de aer; straturile intunecate indica prezenta unor resturi de roca derivate din baza ghetarului original. Pe masura ce icebergul se topeste, aceste materiale se precipita in sedimente.

o umbrela pe post de microfon … si nu ma pot abtine sa nu ma intreb urmarind (pentru a cata oara?!) aceasta campanie articulata a unui operator de telefonie: noi ce piesa am avea, atat de draga, pe care sa stim s-o cantam cu totii indiferent de varsta, etnie, pregatire, sex? Pentru care am iesi cu totii la Universitate ori in Victoriei (ca Universitatea e destinata totusi protestelor)? Urmariti clipul urmator si poate va ganditi sa ma ajutati cu un raspuns:

Nu cred ca sunt prea multe de spus despre acest video. Trebuie sa-l vedeti intai si-apoi sa-mi spuneti daca nu e genial catelul?! In orice caz este simpatic foc si chiar pare sa se gandeasca la rezultat.

„The Dream” – Fictiunea unei lumi superioare celei reale din toate punctele de vedere: eternitatea care dureaza atata timp cat suntem in viata si vesnicia realitatii ce inseamna intelect, dor, imaginatie si vis. Un poem de Jakob Wassermann.