Democrația

Democrația

„Îți dau câteva ghionturi pe stradă, te turtesc și îți strigă în ureche „Mișcă-te mai încolo, moșule!“. A fost un exces de zel, îți spui, o banală metodă de intimidare.

Câteva săptămâni mai târziu, vezi oameni răniți, rupți în bătaie ori sufocându-se din pricina gazelor, și afli că tocmai ai participat la „o lovitură de stat“. Este invocat articolul legii: „…dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani…“.

Zilnic apar enormități: o ordonanță cu dedicație, un proiect de lege perfid, manuale inepte, demiterea unui om care nu răspunde la comenzi de partid. Și, pretutindeni, ca o năpastă, burțile și cefele groase hotărând cum trebuie să arate România: jupuind-o de vie, confiscându-i toate simbolurile, toate reperele și balizele care, odinioară, o țineau pe linia de plutire. Rupând din ea, felie cu felie, până la ultima bucățică, – până când rămâne doar o democrațică.
Iar – de la democrație la dictatură – nu este decât o înghițitură.

Democrația nu e floare rară, dragi prieteni; nu raritatea constituie trăsătura ei memorabilă, ci fragilitatea ei. Și sunt momente, în istorie, când tăblița cu „Please do not touch“ e prea mică, literele nu se mai văd, nu înduioșează buldozerul, nu înduplecă târnăcopul.

Ochii larg deschiși, inima sus și mintea limpede!” – Mihai ȘORA
_____

imagine © Michael Pederson

Comentati?