Profesor de muzica

„Erdos János:
Să presupunem că un profesor de muzică, ajuns parlamentar (nu discut unde a terminat facultatea și care …) ar vrea să modifice prin lege înălțimea sunetului La după care se acordează orchestrele în țară (acum e 440 Hz, aprox.). Ar vrea să coboare acordajul, să nu fie atît de … aici ar urma niște explicații halucinante, cum ar veni că șeful său, flautist să zicem, e apostrofat că tot timpul intonează jos, neputînd urca notele la înălțimea la care se acordează toți orchestranții.

Ar sări toate orchestrele simfonice, acordorii de piane, percuționiștii, toată breasla de muzică clasică de fapt, susținînd că e o aberație. Dar el, mare profesor, mare teoretician, e convins că-l poate ajuta pe șefu, că doar e mare profesor universitar.

Mai apare și prietenul șefului, un trombonist, care e afectat de faptul că toți se leagă de el, că nu poate cînta încet, numai tare, și că nu l-ar putea ajuta și pe el? Profesorul nostru, care n-a cîntat în viața lui într-o orchestră, poate n-a participat la vreun concert simfonic, că doar el e profesor, nu-i așa?, propune o lege prin care se ridică numărul minim al decibelilor tromboniștilor într-o orchestră simfonică cu cîteva zeci, acolo. Degeaba se plîng orchestrele că așa va suna ca dracu, degeaba se plîng soliștii străini că așa nu pot colabora cu orchestrele din România. Profesorul nostru are majoritatea în spatele lui, iar majoritatea decide. Iar cum foarte puțini sînt cei care participă la concerte, dar sînt mulți care au aceleași probleme, ei fiind la rîndul lor instrumentiști deficitari la acordaj și nuanțe …

Sună ca dracu pentru un om de orchestră, dar pentru șefii noștri… și cînd avem aceleași probleme cu ale lor … Ce contează faptul că publicul se va rări, nu vor mai cumpăra abonamente, nu vor mai participa la concertele orchestrelor din țara?

Numai orchestranții pricep, dar legea-i lege, grădinarule!” – Florina Vaipan

Comentati?