Reguli de politete
„Mă aflam azi în vestiar la centrul de kinetoterapie. Intră o domnișoară în încăpere, se uită prin mine la dulapuri și începe tacticos să se dezbrace.
Eram oricum enervată de durerea din gleznă, iar atitudinea ei mi-a sporit starea, mai ales că nu era orima oară.
Și cum stateam în chiloți una față de alta, m-am gândit să fiu Larry David și o întreb direct:
– Pot să vă pun o întrebare?
– Da.
– De ce nu m-ați salutat când ați intrat în vestiar?
– ?
– Ăaaaa…. și se holba la mine cu niște ochii de broască constipată.
– Adică de ce nu mi-ați spus : “bună ziua” nici mie, nici femeii de serviciu.
Gura tot îi rămânea încleștată de uimire. Cred că nimeni nu i-a mai zis asta vreodată. Apoi i-a venit răspunsul salvator.
– Pentru că nu vă cunosc.
– Nici eu nu vă cunosc, dar vă salut de câte ori intru. Nu știați că e o regulă elementară de politețe?
– Nu… și-a țuguiat buzele îmbufnată și își căuta o pieliță inexistentă pentru că avea o manichiură perfectă.
– Ei, de acum încolo știți. La revedere.
– La revedere…
– Vedeți ce simplu e? Repetăm și data viitoare 🙂 ” – Candice Prohanca-Dragota