„Când îți dai seama că e aproape de tine, numai mirosul ăla și deja îți dă o stare de bună dispoziție. De bine. De optimism. Aroma aia care se-nvârte prin aer, atacând la fix toate glandele tale olfactive. Pe care-o tragi adânc în piept. Mirosul ăla aspru, de prăjit, râșnit și pus la fiert, care te ademenește ca o sirenă pe bietul marinar. Care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Pe care o iubești și vrei s-o ai. Și de care nu vrei să te mai desparți. Și prima gură, un pic fierbinte. Sărutul de dimineață. Mângâierea. Alunecă încet, direct pe suflet. Mmm.
Mă rog. Ce ziceam? Ah, da. Plăceri mici, care devin mari dacă sunt servite la timpul potrivit.
Neața, cum ar veni. Cafea?!” – Sergiu Petre