Exercițiu de imaginație

„Și dacă nu înțelegi cum merge toată treaba asta, hai să facem un exercițiu de imaginație.
Să spunem că vrei să-ți zugrăvești o cameră. Oricare cameră, din casa ta. Pui mâna pe un telefon și chemi o echipă de zugravi. Ăștia apar la tine acasă, se uită la camera ta și concluzionează.
– Domne, aici trebuie dat tot jos. Trebuie răzuit, reparat, zugrăvit, refăcut totul de la zero.
Tu, neștiutor, aprobi.
– Da. Să facem așa. Dacă spuneți dumneavoastră că e mai bine, să facem așa.
– Normal că e mai bine. Suntem meseriași. Știm despre ce vorbim.
Și se apucă ai tăi să răzuiască, să dea jos tot, ca să pună totul înapoi, ca la carte, de la zero, după cum promiteau. Lucrează ei ce lucrează, vreo 6 zile. În a șaptea zi însă, nimeni nu se mai prezintă la tine, la muncă. Pui mâna pe telefon.
– Haideți domne, unde sunteți? Mă lăsați așa, cu camera neterminată?!
– Șefu’. Nu mai putem să venim. Că suntem ocupați cu alte lucrări. Și nu mai avem timp de tine.
– Păi… cum așa?! Eu v-am plătit să-mi zugrăviți camera!
– Ce ne-ai plătit, domne?! Nu ne-ai plătit nimic. Ne-ai dat bani doar pentru ce ți-am făcut până acum…
– Domne! V-am plătit pentru toată lucrarea. Veniți și terminați ce ați început!
– Nu putem. N-avem cum. Suntem la alte lucrări. La reveîntinde-o.
Și-ți închide telefonul. Tu, normal, mai încerci de câteva ori. Dar nu-ți mai răspunde nimeni. Ce să faci, ce să faci?! N-ai ce să faci, decât să chemi altă echipă. Și cauți altă echipă.
Într-un final găsești altă echipă de zugravi care poate să te ajute. Ăștia în schimb, vin la tine acasă și când văd dezastrul, își pun mâinile în cap.
– Patroane, e haos aici. Noi nu avem decât patru zile la dispoziție. Nu mai multe. Dacă vrei să te ajutăm, ne punem să reparăm pe-aici. Ce putem, cum putem.
Tu accepți. Că n-ai ce să faci. Pe ceilalți nu-i mai găsești. Și nimeni, în afară de ăștia noi, n-a vrut să te ajute.
Mă rog. Se apucă ei de reparat, de lucrat, de smăcuit. Și după patru zile, pereții tăi parcă arată mai omenesc. Nu-s zugrăviți încă, dar măcar sunt drepți. Dar zugravii trebuie să plece.
Ce să faci, ce să faci?! Pui din nou mâna pe telefon. Și încerci să dai de primii meseriași. Surpriză, reușești să îi prinzi la telefon. Și chiar să îi convingi să vină să termine lucrarea.
A doua zi, apar la tine la ușă. Și când îi duci în camera pe care o vrei zugrăvită, încep să strâmbe din nas.
– Păi, cine a mai lucrat aici?
– Păi am avut o altă echipă de zugravi care…
– Lasă, domne. Uită-te și matale. Ți-au făcut varză tot pe aici. Ce reparat?! Au făcut cum au vrut ei…
– Păi da. Dar…
– Lăsați, lăsați. Facem noi cum știm mai bine. Trebuie dat tot jos. Și făcut de la zero. Că ăștia de dinaintea noastră au fost niște habarniști. Praf și pulbere. Ascultați-ne pe noi, că noi suntem meseriași. Știm despre ce vorbim.
Tu te resemnezi. Dai mărunt din buze. Din umeri. Dar n-ai ce să faci. Camera trebuie terminată odată și-odată.
Și se apucă de lucrat. Dau jos de pe pereți tot ce făcuseră ăia de dinainte. Răzuiesc. Ciocănesc. Încep să dea și niște găuri.
Tu, evident curios, te duci la ei să-i întrebi.
– Să trăiți, mari zugravi. Dar de ce dați găuri? Că eu n-am vrut decât să îmi zugrăviți camera.
– Barosane, lasă-ne să ne facem treaba. Ești zugrav matale?
– Nu, dar…
– Păi atunci?! Lasă gargara, că noi știm ce facem aici. Vrei să-ți facem o treabă ca lumea sau ceva de mântuială, cum ți-au făcut ăia de dinaintea noastră?
– Nu, dar…
– No. Atunci lasă-ne în pace. Hai, du-te de-aici. Poate ai treabă și te reținem.
Și pleci. Sunt meseriași. Știu ei ce fac.
Doar că, după 4 zile, dispar din nou. A cincea zi, pui mâna pe telefon să afli ce se întâmplă. Dar, surpriză, din nou. Nu mai dai de ei. Ce să faci, ce să faci?! Evident, chemi altă echipă.
Și uite-așa, intri într-un cerc vicios. Chemi echipă nouă, ăia se pun pe reparat, pe îndreptat, pe gletuit. Timpul fiind limitat, repară ce repară, dar trebuie să plece. După care, apar din nou meseriașii. Dau tot jos și se apucă de renovat, ca la carte, de la zero, după cum îți promit de fiecare dată.
Da, clar. Au venit și echipe de zugravi care ți-au mai furat din materiale. Ți-au mai lăsat început și neterminat. Unii au mai stricat. Unii au reparat doar pe jumate. Da.
Ultima echipă însă, chiar începuse bine. Și chiar erau pe terminate. Pereții erau drepți. Gletuiți, zugrăviți. Nu prea îți plăceau ție culorile pe care ți le aleseseră ei. Portocaliu-albastrul ăla era prea cumva. Și mai era un pic de lucru pe la ușă, pe la geamuri. Dar, ca de obicei, echipa a trebuit să plece după câteva zile.
Ce să faci, ce să faci?! Pui mâna pe telefon și îi chemi din nou pe meseriași. Să mai încerce o dată. Nu mai e mult de făcut. Trebuie doar să țină linia cu ce au făcut ceilalți, de dinainte.
Vin meseriașii, din nou. Strâmbă din nas, din nou. Și încep să-ți spună că trebuie dat tot jos. Din nou.
– Nu domne. Nu mai dați nimic jos. Mergeți pe linia asta. Terminați ce au început ăia de dinainte. Scurt. Nu vreau mai mult. Și schimbați culoarea. Atât!
– Barosane, e ceva de lucru aici. Ție ți se pare că ți-au făcut bine. Dar nu e așa. Crede-ne pe noi. Suntem meseriași.
– Da, dar…
– Uite cum facem. Îți reparăm ce au stricat ăia…
– Dar n-au stricat domne nimic…
– Ascultă-ne, patroane. Nu mai vorbi aiurea. Îndrăznește să ne crezi. Suntem meseriași. Nu vorbim lemne.
– Da, dar…
– Uite cum facem. Dăm jos ce e stricat. Reparăm frumos, pe la uși, pe la geamuri. Îți dăm și altă culoare. Facem să fie bine. Îți facem și un preț bun.
– Bine. Haideți. Faceți să fie bine. Eu mă duc la muncă, că nu mai am bani să vă plătesc, dacă stau toată ziua după voi…
– Haha. Barosane, să nu vi fără bani. Că noi nu lucrăm pe nasturi. Hai, du-te la muncă, muncește. Să ai bani.
Și pleci la muncă.
Vi seara acasă și când te duci să vezi ce au făcut meseriașii… Camera e toată roșie. De-un roșu aprins, sec, urât, murdar. Pereții sunt toți strâmbi. Ușa e strâmbă. Pe la geam intră vântul. Gâlme și dâmburi pe toți pereții. Și pe lângă toate ăstea, mai ai și o gaură mare în perete.
Speriat, pui mâna pe telefon și îi suni pe meseriași.
– Domne! Ce-ați făcut aici? Ce e cu haosul ăsta?
– Maestre. Ești zugrav?
– Nu, dar…
– Păi, atunci, ce tot comentezi?! Lasă-ne pe noi să ne ocupăm. Suntem meseriași. Facem să fie bine pentru toată lumea.
– Da domne, am înțeles. Dar arată ca dracu’. Nu e nimic drept, nimic cum trebuie.
– Barosane, ești meseriaș?
– Nu, dar…
– Păi atunci ce tot comentezi? Uite, pentru că tot comentezi, țin să te anunț că prețul s-a mărit.
– Păi n-ați zis că îl micșorați?!
– Ba da. Dar gaura aia crezi că s-a dat singură? Am avut nevoie de mașină de găurit. Încă un om care să dea gaura. Multe…
– Păi, da. Dar eu n-am avut nevoie de gaura aia în perete! Ce fac eu cu ea acum?! Vine iarna, intră frigul. La vară praful, mizeria.
– Barosane. Aia e pentru aerisire. Îți trebuia neapărat. Ascultă-ne pe noi, că suntem meseriași. Nu te mai văicări atât.
– Domne, ești nebun? Nu am nevoie de gaură! Tu, la tine, la casa ta, ți-ai da o gaură mare în perete?
– Nu știu. Și nici nu mă interesează. Că eu stau la bloc.
– …
– Hai că o să fie bine. Ți se pare ție că e rău. Dar îndrăznește să ne crezi, o să fie bine.
Și uite așa, te trezești că ai o cameră făcută praf, cu o gaură mare în perete și de o culoare odioasă. Și mai sunt câteva zile în care o să vină tot meseriașii ăștia. Deci o să se mai strice câte ceva.
Dar tu tot pe ăștia îi chemi! Pe meseriași. Nu ai învățat nici prima oară. Nici a doua. Nici a treia. Tot pe ăștia îi chemi, care strâmbă din nas, spun că ăia de dinainte au stricat. Și care se pun pe dărâmat sub scuza că trebuie neapărat să răzuiască, să dea jos tot, ca să pună totul înapoi, ca la carte, de la zero.
În caz că nu te-ai prins până acum, vorbeam despre PSD. Da, pentru că ei sunt acești meseriași ai țării. Care de 27 de ani, dau jos, dărâmă, strică, sub pretextul că repară. Că o să fie bine. Că așa trebuie. Că o fac pentru tine.
Și tu tot pe ei îi votezi. Și tot rău îți merge. Și tot pe ei îi crezi când îți spun că ăia de dinainte au stricat.
Și nu înveți, în veci, această lecție! Pentru o cameră bine zugrăvită, ai nevoie de profesioniști! Nu de meseriași!
Mă rog. Altfel? Tu, bine? Bună dimiluni.” – Sergiu Petre

Comentati?