Priveliștea – Rozana Mihalache
Stai la stop la MNLR. Îmbrăcată ca o doamnă, în negru, cu pantofiori roșii în picioare.
Trece un minut, cel puțin.
La un moment dat auzi …
– Domnișoară, domnișoară…
Te întorci. Un tip de la Enel, cu o expresie ușor amuzată pe față.
– Da?
– Aveți rochia ridicată la spate. Cred că s-a prins în rucsac.
Mă fac verde-albastră. Trag de rochie, o rearanjez (aveam și ciorapi din ăia cu dungă…) încep să râd nervos.
– Mulțumesc mult, zic.
– Da, n-aveți pentru ce. Adică mie mi-a plăcut mult priveliștea, dar m-am gândit că e fair play să vă zic.
„Hai cu verdele”, mă gândesc în timp ce contemplam ideea să mă arunc oricum în stradă.
– Mulțumesc mult, sunteți gentil.
– Adică ferice de cel ce se va bucura.
S-a făcut verde.
Îi zâmbesc și-i fac cu mâna în semn de „la revedere”. Traversez, ținându-mă strâns de rochie, și nu mă pot abține să mă gândesc: „Totuși, câte complimente a generat o întâmplare cu-o rochie și-un rucsac într-o dimineață târzie”.
În altă ordine de idei, v-am zis că mai avem o săptămână până la: Green Hours JAZZ Fest – 9 / 2017?
Pentru toate detaliile legate de Green Hours JAZZ Fest mergeti si pe website-ul dedicat evenimentului.