Criogenie aplicata cu succes in natura

In fiecare Septembrie broasca de lemn din Alaska face un lucru extrem de straniu: se congeleaza. Nu de tot, dar aproape solid – doua treimi din apa ce se afla in corpul ei se transforma in gheata. Daca le ridici (iei) de jos nu vor misca. Daca ai vrea sa le intinzi un piciorus, s-ar rupe.

Si in interiorul lor au loc si alte modificari fiziologice ciudate: inima li se opreste, sangele nu mai curge iar nivelul glucozei creste pana la cer.

criogenie
(sursa photo: pinterest)

Filmul de mai jos – produs de University of Alaska Fairbanks – contine imagini ale broscutelor de lemn decongelate cand soseste primavara dupa ce au stat in stare de criogenie o lunga si rece iarna.

„Ca si organisme ele sunt in esenta moarte, dar la nivel celular inca functioneaza lipsindu-le numai comunicarea intercelulara”, spune Don Larson, absolvent al University of Alaska si unul din cei ce a studiat curiozitatile acestea.

Cel mai nebunesc lucru este ca in starea asta de criogenie ele rezista la temperaturi sub zero grade Fahrenheit (adica sub -18 Celsius) timp de sapte luni si apoi, cand vine primavara se dezmortesc si incep sa topaie.

Adultii au marimea palmei noastre, in timp ce un pui este de marimea degetului mare. Durata de viata este patru pana la sase ani.

Pentru a urmari cum au supravietuit broscutele iernilor extreme din Alaska cercetatorii au lipit cu superglue camere minuscule pe spatele a 16 subiecti, vreme de doi ani. Acestea le-au permis sa vada unde si-au stabilit locul de hibernare, iar odata ce acestea au intrat in starea de criogenie cercetatorii au fixat termometre pentru a inregistra temperatura la intervale regulate. Zapada le-a oferit un strat izolant destul de bun dar din studii anterioare stiau ca temperatura sub zapada scade destul de mult. Supravietuirea a fost absolut surprinzatoare mai ales ca nu au participat la o moarte asa cum este ea cunoscuta de noi. Pe parcursul celor doi ani de cercetari niciuna din broastele studiate nu a murit – criogenie aplicata cu succes in natura.

Rolul principal al glucozei este sa pastreze apa in interiorul celulelor. Degeraturile la oameni apar cand apa din sange se transforma in gheata hiperconcentrand fluidul din jurul celulelor si tesuturilor deshidratandu-le si in final ducand la moartea lor.

Larson ne ofera spre explicatie o analogie: „daca punem un cartof in apa sarata cartoful se increteste cu totul pentru ca toata apa din el ia cea mai ridicata concentratie de sare, dar daca adaugi sare unui cartof acesta va retine apa.” Suprasaturand celulele cu glucoza broscutele impiedica apa sa le paraseasca.

Cand vine primavara si ele se dezgheata isi echilibreaza glucoza in organism iar surplusul il elimina prin urina. Apoi dau fuguta la cel mai apropiat iaz pentru a-si cauta jumatatea si a se imperechea, ca doar au numai cinci luni la dispozitie pentru perpetuarea speciei, pentru a se hrani si a se pregati de un nou stagiu de criogenie.

Acestea sunt doar o parte a raspunsurilor la intrebarile legate de acesta curiozitate, dar mai sunt multe altele de aflat despre ele. Deocamdata faceti cunostinta cu prima vietate pentru care criogenie nu este deloc asociat cu SF-ul. (sursa: http://www.sciencedaily.com/)

Comentati?