„Acum, ce sa fac, trebuie sa scriu ceva legat de celebrarea lui Sf. Valentin 🙂 pentru ca mecanica sentimentelor si a relatiilor e un subiect care ma preocupa de cand „eram mic”, timid si contemplativ fiind din fire. A iubi sau a te gandi cald la cineva sunt gesturi, stari, care merita facute in fiecare zi. Ideal cand au in cine sa se reflecte, fara distorsiuni. Valentine’s e un gest pur comercial, dar nobil pentru ca ne aduce aminte in fapt sa ne exprimam caldura in fiecare zi, nu doar intr-o anume zi, ca pe o datorie.
Intalnirea oamenilor nu e despre ce ni se cuvine si ce avem de obtinut, e bucuria intalnirii unor altor suflete care ne destainuie in cele din urma noi secrete despre noi insine, ca intr-o oglinda, si prin care ne putem desavarsi.
Iubirea se invata, se afla, ajungi la ea doar dupa ce te eliberezi de multiplele straturi inselatoare ale ego-ului. Noi ca oameni cotidieni, poate nu o vom afla in forma pura niciodata. Avem insa datoria sa devenim mai buni in fiecare zi, cu fiecare gest. Iubindu-ne pe noi, putem iubi in afara noastra. Iubirea vine cu acceptare, a-l lasa pe celalalt sa fie, a-l ajuta, a-l indruma, a fi sincer cu sine ca gest normal. Iubire fara zbucium nu exista, spun inteleptii, asa apare echilibrul, doar intre forte opuse.
Trebuie facuta o distinctie intre o chimie efemera si a-ti pasa de celalalt. In cele din urma o relatie se bazeaza pe modul in care poti gestiona consumarea cat mai lenta a efemerului, in cautarea trainiciei faptelor care raman, cu care cladesti alaturi de celalalt. Iubirea nu acapareaza, nu e ingrijorata, nu are nimic de pierdut, nu e geloasa. Iubirea tine cont, lasa sa fie, stie ca oamenii evolueaza flexibil si lasa loc pentru transformari. In iubire te bucuri de bucuria celuilalt si il ajuti pe calea lui, chiar daca acea cale de la un moment dat va fi alta decat a ta. Iubirea si frica nu pot coexista, iubirea vindeca.
Iubiti, indragostiti-va, zburati si suferiti cateodata cu simt de raspundere 🙂 Totul face parte din viata asta.” – fotografie si text Vlad Eftenie