Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu un fecior, Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia altceva decât să doarmă.
Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis:
– De mâine, să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să câștigi un galben.
A plecat Iliuţă, s-a făcut că munceşte un timp, apoi i-a cerut mamei sale un galben.
– Poftim banul, tată.
Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc, spunând:
– Ăsta nu e ban câștigat de tine.
Iliuţă, trist că îşi necăjise părinţii, a plecat. S-a apucat de muncă și, la sfârșitul lunii, s-a întors.
– Uite, tată! a zis Iliuţă, întinzându-i un galben cu zimții noi.
Tatăl l-a cântărit în palmă şi l-a azvârlit în foc.
– Nu, tată, nu-l arunca, e galben muncit! a strigat Iliuță și s-a repezit cu mâinile în flăcari, s-a ars, dar a scos galbenul.
Faţa tatălui s-a luminat:
– Vezi,Iliuţă? Aşa e banul muncit, îl preţuieşti cu adevărat.
(o poveste data de Mia Preutu)
