„Oamenii se tem sa fie vulnerabili, sau sa-si accepte vulnerabilitatea (vorbesc la modul general, nu despre cei care se accepta la pachet), o considera o slabiciune care nu si-o permit. De fapt, treaba asta vine in urma unui exercitiu, inca din copilarie, cand esti invatat sa fii puternic, sa nu plangi, sa nu-ti dezvalui sentimentele, ca ceilalti pot profita de tine. Prin urmare, baietii sunt educati ca ei nu au voie sa planga, ca trebuie sa fie barbati. Imi aduc aminte si azi, cand un alt baiat i-a spus piticului, nu plange, esti barbat? sau carpa!!!

Si usor, oamenii ajung sa se chirceasca, sa se ascunda in spatele sentimentelor frumoase, bravand, suferind, dezvoltand orgolii total nesanatoase, oarecum alungand tot ce-ar putea fi frumos, prin frica!

A fi

vulnerabil

inseamna: a fi uman, sensibil, inseamna cunoastere, care ulterior iti da incredere si seninatate, dreptul de a te bucura de ce-ar putea fi frumos.” – Iulia Rugu