Mainile

oldhandsNiciodata nu a fost a fost nimic fancy la mainile ei, nici unghii colorate ostentativ, nici inele cu diamante stralucitoare, doar bucatica aceea de aur purtata pe degetul inelar stang. Cand eram mica urmaream aceste maini cum cutara cartofi si ruleaza aluatul de strudel pe masa din bucatarie (atat de subtire ca puteai citi ziarul prin el). Astea sunt mainile care m-au invatat cum sa cos un ciorap. Cand termina treaba se aseza in scaunul balansoar facut de bunicul meu, ce stia sa mangaie lemnul in asa fel incat acesta, sedus, lua orice forma, si ma invita si pe mine sa ma alatur ei. Stateam in poala ei, ea imi cuprindea cu bratele talia si-mi cerea sa-i spun totul despre cartea pe care o citeam.

Mainile

bunicii au foarte multi ani, riduri fine si pete usor maronii iar eu ador sa i le vad incrucisate in poala; sunt de fiecare data mai subtiri decat erau ultima data si nu pot sa nu ma intreb unde au mai fost si ce-au mai facut mainile ei.

Multi ani in urma mainile bunicii au tinut strans maini mici de copii, au muncit gradina si au trudit la camp alaturi de mainile omului ei, bunicul meu, facand o bucatica de pamant caminul lor. Au frecat scutece murdare si le-au pus la soare sa se usuce. Au ingrijit cu tandrete sase copii. Au cusut si tesut haine acestor copii si paturi pentru a le tine de cald. Au pregatit un numar nenumarat de mese si au spalat un numar extrem de mare de vase. Au leganat copiii sa adorma noaptea, au leganat nepotii, dar n-au apucat sa-si tina in brate stranepotii.

Astazi, in azilul de batrani pe care il numeste casa, tine de mana o femeie mai in varsta decat ea. O plimba in sus si in jos pe holuri. Creierul ei poate ca are acel lucru numit Alzheimer, dar mainile ei se pare ca nu inceteaza niciodata sa „tina”. Ma intreb daca o vor face vreodata. (photo: thehoopla.com)

mainile

Comentati?