Ziua Mondiala a Fotografiei
„Nu am mai scris de ceva vreme.
Eu am niste chestii. La inceput, observandu-le, am regretat ca par altfel sau ciudat, mi-a parut rau ca nu pot face sau simti ca ceilalti oameni de langa mine. Odata am facut eforturi sa inteleg de ce ar trebui sa fiu ca ceilalti. De ceva vreme pur si simplu nu ma mai intereseaza decat sa ma simt bine pe dinauntru, cu orice pas si gest pe care le fac.
Imi place sa ma bucur de orice, pur si simplu, dezinteresat.
Nu am urmarit nimic niciodata, nu m-am intalnit cu oameni pentru ca voiam de fapt altceva de la ei, sunt cateodata brutal de direct in a afirma limitele. Naiv in dezinteresul meu declarat, fara conotatii duble . Sa te bucuri de prezenta cuiva, sa va bucurati impreuna de impartasirea unui moment, mi se pare un lucru frumos si pur. Si asa ar trebui pastrat. Eu asa cred si simt.
Nu cred in mode, in etichete, in trenduri, in fatade. Ma plimb cand ceilalti lucreaza si stau treaz cand ei dorm. Muncesc insa non stop, chiar si fara sa imi dau seama, totul conteaza, fac totul cu pasiune, cu drag, cu daruire totala.
Sunt solitar sau prefer linistea cand ei posteaza selfiuri zgomotoase de oriunde, transformand parca viata intr-o ocazie permanenta pentru etalare, si nu pentru trait si bucurat esential, simplu, in liniste.
Am ascultat mereu doar muzica aceea pe care o simteam, care imi povestea ceva. Magia descoperirii unei noi muzici care parca abia astepta sa fie ascultata venea de undeva dinauntru, ajunsese la mine deloc intamplator. Nu am putut niciodata sa inteleg doar sunetele si ritmul, fara un mesaj, fara o poveste. Muzica e un partener intim cu care vorbesti despre viata si despre tine. Musai sa o descoperi – te vei descoperi pe tine. E a ta si iti suna doar tie intr-un fel anume. Descoperiti-va prin muzica pe care o aflati, nu adoptati mode efemere!
Nu m-am putut imbraca niciodata – altfel decat comod, cu tricoul meu preferat, simpu si fara brizbriz, cu aceiasi pantofi care, din afara, par ciudat de vechi cu siguranta, dar care ma duc de ani de zile pe drumuri extraordiare, ca parteneri de explorare, in orase sau aiurea. Atata timp si energie irosita pe fatade si fason, pe drumuri prea scurte – un efort inutil.
Traiti ca sa nasteti bucurie, vibrati cand va e bine si fiti tristi cand nu, nu e nimic grav. Asta e mersul. Cu invataturile corecte, greselile nu se mai repeta. Cu bucurie, cu greseli inerente, iubind, afland, iertand, lasand sa fie, punand pasiune in ceea ce faceti, invatand si asumandu-va totul, asa crestem.
Cred ca suna batraneste, asta e 🙂 ” – Vlad Eftenie