Dor

„mi s-a invechit pe lume dorul

dor din 20 ianuarie 2012
am cunoscut oameni carora le placea sa scrie de mana si care n-au facut in viata lor cel mai mic dezacord. am cunoscut oameni care pastrau tricolorul langa icoana si care nu se imprieteneau cu Dumnezeu doar la ceas de sarbatoare. am cunoscut oameni care purtau cu demnitate bucati de obuz in obraz si urmele tifosului sub basma.

am cunoscut oameni care nu stiau sa fie smecheri. am cunoscut oameni care roseau la 70 de ani. am cunoscut oameni care aveau meseria de bunici. am cunoscut oameni care mergeau pe jos cu bucuria ca la capatul drumului vor putea darui nepotilor o inghetata in plus. am cunoscut oameni care impleteau ciorapi si mestereau saniute si plamadeau cozonaci. am cunoscut oameni care si-au cinstit parintii si fratii nu doar pe ultimul drum.
am cunoscut oameni care isi varuiau casa in fiecare primavara. si pe dinauntru si pe dinafara. am cunoscut oameni care si-au randuit propriile vieti si care au cunoscut decenta de a nu incerca sa le randuiasca si pe ale celorlalti. am cunoscut oameni a caror amintire imi taie respiratia, astazi, ieri, maine si pana cand n-o mai fi timp. mie mi, reflexiv si personal subiectiv. reperele mele reale, puternice si simple: Mamaia Sofia si Tataia Niculae. restul … vanare de vant.

dor din 8 aprilie 2012
am o salcie la fereastra din care picura ploaie si roua. viata. nastere de lumina in fiecare zi. intamplare de fiecare zi. intamplare a trupurilor si inimilor noastre care ne surpinde oricat de invechiti pe lume am fi … Mamaie a mea Sofia nu zicea ca a imbatranit ci … „m-am invechit pe lume, mama” … Tataie zicea ca in Siberia, prizonier timp de 7 ani n-a avut decat … viata ca un dar, in fiecare zi. mamaia si tataia meu sunt o lume. lumea mea. lumea copilariei mele … chiar astazi la piata, printre flori ma gandeam la ei. la zambilele, narcisele si toporasii din gradina noastra, la ouale insemnate cu creionul stranse in cos de rachita pentru impatimitul (inrositul) din Joia mare, la hainutele noi noute (de cele mai multe ori croite si cusute de mamaie) si pantofii de lac pe care mi le pregatea pentru sarbatoarea Pastelui, la gustul cozonacului stropit cu vin pe care il mancam dupa slujba … las loc mai jos pentru doruri viitoare …” – Oana Bucur

Comentati?