„… o privesc lung. E faina! O tipa usor trecuta de 35 spre magnificii 40. O rochie vaporoasa, culori calde, o pala de vant ivita de nicaieri ii salta buclele aproape perfecte si ii flutura poala rochitei pana la genunchi… Coafura perfecta, make up aproape insesizabil, zambet cald.
Ma gandesc ca-i iesita in calea mea, cat sa ma urecheze pentru postarea de ieri si… aproape ca-i dau dreptate!
Se misca usor pe tocurile de 8 ale unui peep-toe elegant, se unduieste molcom spre banca din statia de autobuz, asa, cat sa te puna pe ganduri si sa-ti explice, ca pentru prosti, definitia feminitatii.
Se asaza pe banca cu miscari languroase, isi sprijina geanta pe soldu-i ferm, scoate telefonul cat sa verifice vreun mail (ma gandesc eu), isi ridica ochelarii de pe nasu-i usor carn si-i sprijina pe crestet…
That’s it, J! Cam asta inseamna o femeie faina! Fix ce-ti negi zilnic cand sari in tricourile prea largi, blugii prea rupti si adidasii prea colorati. Nu te holba in van, pune mana si invata ca, vezi? si tie-ti place privirii!
Semaforul pare ca se chinuie sa nu devina verde, doar cat sa ma mai tina o vreme cu ochii atintiti asupra ei.
… doamna mea duce telefonul la ureche, uita de rochie si ia o pozitie barbateasca si usor exagerata (mno, nu toata lumea-i v’un instinct basic) si in timp ce-mi bruscheaza privirea cu minorul detaliu ca nu purta lenjerie intima, ii aud si vocea deloc suava: „Ce faci fa?! Unde umbli? Hai ca io am ajuns!”
Intorc brusc capul, vad ca nici semaforului nu-i mai arde sa ma tina acolo, si-mi amintesc vorba Anei: „E verde! Sau? Domnul doreste alta culoare?”
… si ma gandesc ca eleganta asta… nu-i chiar asa, pentru oricine se potriveste, mai e si pen’ cine se nimereste. Mi-am scuturat adidasii de praf si le-am zambit in gand… ii plac si astazi!” – Jamilla Azazi (fotografie Pinterest)