„UAC e parcata de aseara in acelasi loc. Intre mine si masina din fata e spatiu suficient incat fiecare sa poata iesi. Desigur, daca spatiul dintre noi ar fi si mai mare, am iesi mai usor.
Sunt intr-una dintre zilele in care am nevoie de timp pt ganduri, asa ca remarc cu coada ochiului ca in masina din fata e un barbat dar imi imaginez ca asteapta pe cineva. Asa ca imi aranjez linistita bagajele, ma misc lent, sa fiu sigura ca totul e la locul sau. Ma asez la volan. Masina din fata inainteaza spre mine, opreste la cativa cm cat sa nu mai pot iesi, domnul incuie usa si pleaca. Sunt perplexa, ies din masina si il intreb ce face. El imi raspunde „ai vazut ca incerc sa ies si m-ai ignorat”. Eu ma enervez si ridic tonul.
Greseala clasica de comunicare: unii cred ca gandurile lor trebuie citite de cei din jur si ca universul e construit pentru ca oamenii care ii inconjoara sa le sara in calea intentiilor. Nedreptatitul care nu pricepe cu ce a gresit se enerveaza si urla.
Cand despre toate astea ar fi putut sa nu se povesteasca daca ar fi existat imbatabilul „Te rog, imi poti face putin loc?”/ „Scuze, nu te-am vazut!”
Uite-asa esuam in relatii care altfel ar fi putut fi bune: Beatle si Bmw au convietuit linistiti pana astazi, cand proprietarii lor si-ar fi scos unul altuia farurile de nervi.
Seara buna!” – Melania Medeleanu
Glazen+Oog
- Edit
Disclaimer: In textul urmator pot exista greseli gramaticale sau de dactilografiere. Cine nu suporta sa nu citeasca!
Povestea asta este scrisa de un elev de gimnaziu care a primit tema „comunicarea”. Vreau sa spun ca in realitatea pe care o stim cu totii lucrurile nu prea se intampla asa. Stim ca barbatii sunt mai „cutezatori” la volan ca femeile. Daca ar fi existat spatiu, ar fi scos masina, daca nu, ar fi claxonat…. etc.
Eu am sa spun acum o poveste 100% adevarata care tocmai s-a petrecut cu putin timp in urma. Mai exact la ora 0:35… da, 35 de minute dupa miezul noptii. La ora asta scot catzeii la plimbare. De ce asa tarziu? Pentru ca sunt catei maricei si nu vreau sa deranjez pe nimeni si nu vreau sa fiu deranjat de nimeni si dupa miezul noptii e foarte putina lume pe strada. Ca sa ies din aleea mea in strada trebuie sa trec pe langa o cladire unde trotuarul (singurul) are cam 70-80 cm. Adica nici macar 1m. Acolo sunt de obicei parcate masini ale turistilor unui hotel din apropiere. Si in noatea asta, tocmai cand sa trec eu, vad niste turisti iesind dintr-o masina. Ma opresc la cativa metri distanta, politicos, respectuos, civilizat si astept sa incuie masina si sa plece si eu sa pot trece. N-a fost sa fie. Dupa ce s-au mosmondit sa iasa din masin au inceput sa aranjeze ceva bulendre pe bancheta din spate si unul din masculi sa descarce tacticos valizoaiele din portbagaj… Si astept… sperand ca imi vor face loc sa trec pentru ca ar dura 5-10 secunde. Nici vorba! Poate credeau si ei ca astept pe cineva… dupa miezul noptii cu doi caini in lesa… hmmm! Articolul spune ca ar fi trebuit sa spun „Te rog, imi poti face putin loc?”. Problema e ca eu nu scred ca este normal sa te rogi pentru dreptul tau. Sa ma rog de ei sa-mi faca loc sa trec implica faptul ca ei sunt in regula blocand trotuarul iar eu in greseala ca vreau sa trec. Si nu este deloc asa. Ca urmare, aplecat usor inainte si cu un umar in fata am intrat in marlani. Asa numesc eu comunicare cu nesimtitii. 🙂
Lucia Reich
- Edit
🙂 Ba mie nu mi se pare deloc gresit cum ai procedat. E absolut evident ca locul lor nu era acolo, ca puteau sa se intrerupa o clipa din ce faceau si sa te lase sa treci. Cat despre povestea Melaniei, sa stii ca nu-i a unui copil ce a avut ca tema „comunicarea”, ci este dovada clara a lipsei unui comportament civilizat pe care tot mai multi barbati o au vis a vis de femei in Romania. Nu stiu cand s-a institutionalizat marlania, dar asa e, cum spune ea.