„Ce m-a induiosat azi:
In stația de tramvai, aglomerație. Printre toți oamenii si toate sacoșele, un băiat de vreo 8-9 ani, cu șapca așezată invers si cu haine „strengaresti” strângea emoționat si fericit in brațe un pui de caine crem, cu ochi închiși la culoare, cu labe mari si cam greu pentru statura lui, pentru ca-i curgea pur si simplu din brațe, in timp ce el se străduia sa-l țină bine, bine. Tot urmărindu-i bucuria fara margini, a apărut tramvaiul iar mama băiatului, cu un zâmbet mare pe fata, il ajuta, protector, sa urce. Copilul era pierdut de fericire, pur si simplu! Iar cățelul i se cuibărise atat de familiar in brațe si-l lingea deja pe mâini, din cand in cand… Doamne, ce tablou!
…Imi imaginez cum câinele o sa fie langa băiat la multe meciuri de fotbal, la năzdrăvănii, la primii fluturi de amor care-l vor copleși, la emoțiile examenului de admitere de la facultate…
Am fost martora începutului unei fabuloase prietenii, imi place sa cred. 🙂 ” – Anca-Mantescu Marinela
Fotografia este preluata de pe boredpanda si nu are (chiar) legatura cu textul Ancai, ci e doar o sugestie 🙂
