„Artistul nu se menajează. Nu se amână pentru altădată. Artistul nu se gândește la ora de plecare când își începe lucrul. Nu intră-n pauză când se sfârșește ziua lui de muncă. Artistul n-are pauză. Artistul luptă pentru valoarea artei sale. Se calcă și pe sine în picioare, studiază, inventează la nesfârșit în arta sa.
Cel care nu-i așa nu e artist. E nu știu ce. E altceva.
Sunt mulți artiști. Mai sunt. Artiști pe scenă, artiști în săli de operație, în școală la catedră, sunt in saloane de cosmetică, la fermă, în săli de tribunal, pe stadion, la magazin, sunt în bucătărie la restaurante, la poștă și la căile ferate, sunt peste tot. Nu mulți.
Artistul este pasionatul. Pentru artist în nici un caz nu merge și așa. Artistul nu cedează. Artistul nu supune arta compromisului. Artistul nu se plictisește și nu se blazează. Artistului nu i se rupe. E descoperitorul. Împinge lucrurile înainte. Trezește spiritul. Și nu se menajează. Nu se-amână. Nu se așează-n pauză.
Artistul recunoaște alt artist și-i face loc. Și i se-alătură. Căci se găsesc așa de greu.
Artistul e ușor de recunoscut. În grupuri de oameni tipici este considerat nebun. Iresponsabil. Unii sunt bănuiți a fi extratereștri. 🙂
În război este luptătorul. Ceilalți sunt civilii. Civilii se adăpostesc. Luptătorul se pune in pericol pentru cauză. Războiul este câștigat de toată lumea. Iar luptătorul știe dinainte asta și se aruncă-n luptă. Artistul nu e niciodată egoist și rău.
Atâta.” – Dorina Chiriac