„Noi, înfumurații
Una dintre cele mai interesante și pline de sens emisiuni făcute vreodată la radio a fost într-o noapte în care am avut un invitat aparte, un artist complet, căruia nu-i dau numele, ca să nu-i stric imaginea. Pentru că omul era fumător și a avut o singură rugăminte ca invitat: dacă se poate și nu-i problemă, să fumeze în timpul emisiunii. Adică inclusiv ”live”, când vorbeam. Desigur, chestie interzisă, deoarece nu toți colegii erau fumători. Așa că mi-am asumat rolul de nesimțit și am lăsat omul să se simtă în largul lui. Am deschis fereastra și am calculat rapid că emisiunea fiind de noapte era destul timp pentru aerisirea spațiului. Și a ieșit un dialog extrem de destins și aparte, datorită invitatului meu, desigur, care a intrat într-o stare maximă de comunicare, vizibilă cu urechea liberă. Și nu doar că nu a suferit nimeni din cauza fumatului, dar chiar au fost oameni care s-au bucurat.
Eu unul sigur. Pentru că există multe persoane care prefer să-mi scurteze viața prin apropierea lor ”vicioasă” decât să mi-o facă mai sănătoasă dar banală prin absență. Dar există și mai mulți, se pare, care i-ar da afară și amenda pe ”nesimțiți”, față de care până recent n-au avut nici pă dracu. Deși de multe ori tocmai printre ei sunt care se laudă cu gusturile lor în materie de cultură promovând tocmai astfel de scriitori, muzicieni, pictori, actori care au sau au avut acest bad habit.
În fine, ce voiam să spun: a apărut un nou album. ”Înfumurații”. Azi prima poză: cu Bob Dylan, pe vremea când nimeni nu-l considera nesimțit că fumează în public. Mai mult, se simțeau bine și onorați să stea cu el la masă. Ba chiar au fost și care, când l-au văzut, au rămas tablou.” – Liviu Balint
